2. “Quand quelqu’un de cher disparait, nous payons de mille regrets poignants la faute de survivre. Sa mort nous découvre sa singularité unique; il devient vaste comme le monde que son absence anéantit pour lui, que sa présence faisait exister tout entière; il nous semble qu’il aurait dû tenir plus de place dans notre vie: à la limite toute la place. Nous nous arrachons a ce vertige: il n’était qu’un individu  parmi d’autres. Mais comme on ne fait jamais tout son possible, pour personne – même dans les limites, contestables, qu’on se fixées – il nous reste  encore bien des reproches a nous adresser.”

3. “Inutile de prétendre intégrer la mort a la vie et se conduire de manière rationnelle en face d’une chose qui ne l’est pas : que chacun se débrouille à sa guise dans la confusion des sentiments.”

4. “Nous assistions à la répétition générale de notre propre enterrement. Le malheur, c’est cette aventure commune à tous, chacun le vit seul.”

Recenzie O moarte usoara

2. “Când te împresoară nenumărate posibilităţi, cel mai greu lucru ste să-ţi bagi capul în nisip ca struţul.”

3. “- Cauţi dragostea perfectă?
- Nu chiar. Nici vorbă să ţintesc la aşa ceva. Pe mine mă fascinează egoismul. Egoismul perfect. De exemplu, eu îţi spun acum că vreau să mănânc nişte căpşuni şi tu laşi totul baltă şi dai fuga să-mi cumperi. Te-ntorci cu ele, gâfâind şi mi le întinzi, dar în clipa aceea eu îţi spun că nu mai am chef de ele şi le arunc pe fereastră. Aşa ceva caut eu.
- Ce legătură are asta cu dragostea?
- Are. Habar n-ai tu. Sunt momente în viaţa unei fete când asemenea gesturi sunt extrem de importante.
- Adică ce gest? Aruncatul pe fereastră?
- Exact. Şi în clipa aceea aş dori ca băiatul să-mi spună: “A, am înţeles. Te roz să mă scuzi. Trebuia să ghicesc că nu o să le mai vrei. Sunt un rahat de măgar, un insensibil. Plec să-ţi iau altceva, ca să mă ierţi. Şarlotă sau plăcintă cu brânză?”
- Şi tu cum ai reacţiona?
- I-aş da toată dragostea mea.”

4. “Pentru anumite persoane dragostea începe de la un fleac, de la un moft… sau nu începe deloc.”

5. “- Ce se întâmplă când omul îşi deschide inima? (…)
- Se face bine.”

6. “(…) prefer să fiu o cutie de chibrituri de calitatea întâi decât un băţ de chibrit de calitatea a doua.”

7. “Ştii cum se asortează fursecurile, nu? Unele îţi plac, altele nu. Le mănânci mai întâi pe cele care îţi plac şi rămân la urmă cele care nu-ţi plac. Eu aşa gândesc ori de câte ori mi se mai întâmplă ceva ce nu-mi convine. Dacă reuşesc să fac şi eu ce nu-mi convine, pe urmă e simplu. Viaţa e ca o cutie de fursecuri.”

8. “Din moartea lui Naoko am învăţat că nimic nu poate laina durerea pe care o simţim la pierderea cuiva drag. Nici adevărul, nici sinceritatea, nici forţa, nici blândeţea, nimic, absolut nimic nu poate atenua durerea. Tot ce ne rămâne de făcut este să luăm lucrurile ca atare, până la capăt, şi să încercăm să învăţăm ceva, chiar dacă ştim că ceea ce învăţăm nu ne va fi de niciun folos atunci când va trebui să ne confruntăm cu un nou eveniment neaşteptat.”

Contribuitor: Adelina

2. “Dorinta de a lua viata celuilalt sta scrisa in fiecare din noi. daca toti cei pe care i-am ucis in gand ar disparea de-a binelea, pamantul ar ramane fara locuitori. Purtam in noi un calau reticent, un criminal nerealizat.”

3. “Exista o vulgaritate ce ne face sa admitem orice in aceasta lume, dar care nu e indeajuns de puternica pentru a ne sili sa admitem aceasta lume insasi. Astfel, putem indura nefericirile vietii, in timp ce blestemam Viata, ne putem lasa tarati de inflacararea dorintei, in timp ce refuzam Dorinta.”

4. “Fiecare e pentru sine unicul punct fix in univers. Iar cel care moare pentru o idee, moare pentru ca este ideea, iar ideea lui e.

5. “Intr-o zi, un om l-a dus intr-o casa somptuoasa si i-a spus: Diogene, care simtea nevoia sa scuipe, l-a scuipat in obraz, strigandu-i ca acela era singurul loc murdar din preajma-i.> (Diogenes Laertios) Cine, dupa ce a fost primit in casa unui bogatas, n-a regretat ca nu dispune de oceane de saliva ca sa le reverse peste toti avutii pamantului? Si cinu nu si-a inghitit stropul de saliva de teama sa nu-l proiecteze in obrazul unui hot respectat si pantecos? Suntem ridicol de prudenti si timizi: cinismul nu se invata la scoala. Si nici mandria. Menip, in cartea sa intitulata , povesteste ca acesta, luat prizonier si scos la mezat, a fost intrebat ce stie sa faca. El raspunse: , si i-a strigat crainicului: Ce trebuie sa fi gandit despre semenii sai omul care i-a infruntat pe Alexandru si Platon, omul care se masturba i n piata publica ( [...] Gandea, desigur, ce gandim cu totii, cu deosebire ca unicul obiect al meditatiei si dispretului sau a fost omul. Fara sa sufere falsificarile vreunei morale sau vreunei metafizici, el s-a straduit sa-l dezbrace, ca sa ni-l arate gol-golut mai respingator decat il infatiseaza toate comediile si apocalipsele”.

6. “La douazeci de ani tunam si fulgeram impotriva cerului si a murdariei pe care o acopera; apoi obosim. Atitudinea tragica nu-i sta bine decat unei prelungite si ridicole pubertati; dar trebuie sa treci prin nenumarate incercari ca sa ajungi la histrionimul detasarii.”

Contribuitor: Vali 

2. “Anyone could ramble on and leave big spaces between the words, but the trick was to come up with convincing arguments to prove the necessity of talkig”

3. “Memories mean more to me than dresses.”

4. “I soothe my conscience with the thought that it’s better for unkind words to be down on paper than for Mother to have to carry them around in her heart.”

5. “I used to have a bad habit, and sometimes I wish I still did: whenever I was mad at someone, I’d beat them up instead of arguing with them.”

6. “The best remedy for those who are frightened, lonely or unhappy is to go outside, somewhere they can be alone, alone with the sky, nature and God. For then and only then can you feel that everything is as it should be and that God wants people to be happy amid nature’s beauty and simplicity.”

7. “Riches, prestige, everything can be lost. But the happiness in your own heart can only be dimmed; it will always be there, as long as you live, to make you happy again. Whenever you’re feeling lonely or sad, try going to the loft on a beautiful day and looking outside. Not at the houses and the rooftops, but at the sky. As long as you can look fearlessly at the sky, you’ll know that you’re pure within and will find happiness once more.”

8. “One of the many questions that have often bothered me is why women have been, and still are, thought to be so inferior to men. It’s easy to say it’s unfair, but that’s not enough for me; I’d really like to know the reason for this great injustice! Men presumably dominated women from the very beginning because of their greater physical strength; it’s men who earn a living, beget children and do as they please. . . Until recently, women silently went along with this, which was stupid, since the longer it’s kept up, the more deeply entrenched it becomes. Fortunately, education, work and progress have opened women’s eyes. In many countries they’ve been granted equal rights; many people, mainly women, but also men, now realize how wrong it was to tolerate this state of affairs for so long. Modern women want the right to be completely independent!”

Recenzie Jurnalul Annei Frank

2.     „Când îmi făceau astfel de confesiuni, pronunţau cu durere cuvântul a accepta. Nu îi auzeam însă niciodată spunând a îndura. Din multe puncte de vedere, a îndura este ceva foarte japonez. După astfel de discuţii, simţeam că tristeţea americanilor are ceva diferit de tristeţea noastră şi mă bucuram că sunt japonez. Tristeţea pe care ţi-o provoaca efortul de a accepta situaţia este altfel decât cea de a îndura pur şi simplu realitatea. Nu cred că aş fi în stare să îndur tristeţea pe care o simt americanii.”

3.     „Nu e simplu să trăieşti normal. Şi părinţii, şi profesorii, şi statul ne învaţă cum să ducem o viaţă cât mai plictisitoare, dar şi o viaţă de sclavi, şi nimeni nu-ţi explică ce înseamnă să trăieşti normal.”

4.     „Nu vreau să le spun celor care îmi sunt apropiaţi lucruri ce au de-a face cu răutatea oamenilor – nu lucruri atât de absurde şi de serioase. Pe cât se poate, încerc să mă descurc de unul singur. Dacă cer sfatul cuiva, am impresia că îl încarc şi pe el cu o parte din nefericire.”

5.     „Înţelegeam foarte bine ce înseamnă răutatea şi din cauza asta îmi dădeam seama cât de periculos era Frank. Răutatea se naşte din trăiri negative, tristeţe, singurătate şi supărare. Când ţi-e furat ceva drag, se cască în tine o gaură ca scobită cu cuţitul şi din gaura aia se naşte răutatea. Nu simţeam în Frank o dispoziţie sadică, de criminal. Simţeam în el o văgăună fără fund, din care emana ceva. Oricine a avut măcar o dată gânduri crude, a vrut să ucidă, dar în mod normal te înfrânezi. Răutatea aia rămâne acolo, pe fundul găurii, iar în cele din urmă o uiţi şi se transformă în altceva – în pasiune pentru muncă, de exemplu. Frank era însă diferit. Nu ştiam dacă era ucigaş sau nu, dar simţeam în el o genune fără fund, care îl făcea să mintă.”

6.      „Dintre toate fiinţele vii, numai oamenii au puterea de a-şi imagina. Pentru a putea supravieţui în faţa altor fiare sălbatice, mult mai puternice ca noi, am avut nevoie de imaginaţie. Ca să scăpăm cu viaţă şi să evităm primejdiile e nevoie de planificare, realizare, comunicare şi confirmare. Lucrurile astea sunt esenţiale. Şi toate sunt posibile datorită imaginaţiei. Străbunii noştri îşi imaginau toate primejdiile posibile şi făceau tot ce era necesar pentru ca ele să nu se concretizeze. Din cauza asta omul modern îşi păstrează încă puterea de imaginaţie, pe care o poate utiliza în moduri pozitive, şi astfel iau naştere arta şi ştiinţa. Dacă o foloseşti în moduri negative, duce la spaimă, nesiguranţă şi ură. Se zice adesea despre copii că sunt cruzi, fiindcă omoară animale şi insecte, le chinuie, iar unora le place să-şi strice jucăriile. Nu fac însă lucrurile astea din plăcere, ci din cauză că neliniştea imaginaţiei se scurge în realitate. Cad pradă fanteziei nu ştiu ce animal. Inconştient, încearcă să afle ce s-ar întâmpla dacă ar omorî cu adevărat vreo insectă sau vreun animal. Vor fi ei şi lumea din jur distruşi?”

7.     „(…) periculoşi sunt cei la care lucrurile sunt bătute în cuie, care ştiu clar ce le place şi ce nu. Orice om normal pendulează între anumite valori, e pierdut şi suferă.”

Contributie: Roxa

2.     „Nu, faptul că ai râs ca apucatul, în cel mai rău caz, e o dovadă a vitalităţii tale telurice. Eu sunt cel imbecil, altfel aş fi râs, ca şi tine. Şi, dacă nu sunt în stare să apreciez enorma comedie din toată această poveste, e numai pentru că sunt mai Arthur Schonbrunn decât tine, puţoi înfumurat şi plin de sine ce eşti, fandositule!”

3.     „Acesta ar putea foarte bine să fie felul meu de a fi un Kafka, de a fi un Gogol, de a fi un Swift. Ei au putut să vizualizeze incredibilul, ei au avut cuvintele şi acele creiere fabulând neobosite. Dar eu n-am avut nici una, nici alta, eu n-am avut nimic – dorinţe literare şi atâta tot. Am iubit extremul în literatură, i-am idolatrizat pe cei care l-au pus pe hârtie, am fost de-a dreptul hipnotizat de metafore şi de putere… (…) Şi am făcut saltul. Am transformat cuvântul în carne. Nu-ţi dai seama? Am ajuns mai Kafka decât Kafka. (…) La urma urmei, care artist e mai mare, cel care imaginează uimitoarea transformare, sau cel care se transformă uimitor pe sine? De ce David Kepesh? De ce eu, dintre toţi, să fiu înzestrat cu asemenea puteri? Simplu. De ce Kafka? De ce Gogol? De ce Swift? De ce oricine? Marea artă li se întâmplă oamenilor ca orice altceva. Iar aceasta este marea mea operă de artă!”

4.     „(…) la ce-a fost bună toată educaţia aia, dacă nu pentru a învăţa să chibzuim? Ca sa citim alte şi alte cărţi? Ca să scriem alte şi alte eseuri de critică? Ca să contemplăm mai departe ideile înalte? Ce-ar fi să le contemplăm puţin şi pe cele de jos?”

Contributie: Roxa

Recenzie Sanul

2. “Femeia mi se părea un monstru. Vedeam în ea de fapt un bărbat modificat, estompat. Sânii, grăsimea depusă astfel pe corp, şoldurile lăţite, părul diferit al bărbaţilor, mi se păreau nişte infirmităţi ruşinoase. Comportamentul feminin, graţia unor mişcări, psihologia diferită le luam drept prefăcătorie. Priveam cu ură la câte o fată care se îmbrăca mai elegant, se îmbrăca mai elegant, se îngrijea mai mult şi cocheta cu băieţii. Pentru mine, asta însemna pur şi simplu  că ea îşi etalează dorinţele erotice.”

3. “Nu iubim o femeie pentru că are un corp perfect, ci pentru forma unică a ochilor sau a gurii, în care vedem (când formată? când apărută?) personalitatea ei profund şi subtil erotizată.”

4.”(…) dar cine ar putea explica de ce ochii unei femei par imenşi, cu flacăra neagră-mov cât timp o iubim, iar când încetăm s-o iubim nu mai vedem altceva decât ochi obişnuiţi?”

Contributie: Adelina

2. ” Se spune că cel mai periculos animal de la zoo este Omul.”

3. ” A şti că o să mori în curând este îngrozitor, dar mai groaznic decât orice altceva e să ştii că o să mori şi să-ţi dai seama de asta.”

4. ” Ea [frica] este unicul inamic adevărat al vieţii. Numai ea o poate învinge. Este un adversar inteligent, trădător. Nu are decenţă, nu respectă nicio lege sau convenţie, nu are milă.”

5. ” Frica, adevărata frică, cea care îţi zdruncină temelia, cea care pune stăpânire pe tine când trebuie să-ţi recunoşti mortalitatea, se cuibăreşte în memoria ta ca o cangrenă: încearcă să strice totul, chiar şi cuvintele pe care le foloseşti pentru a o exprima. Prin urmare, trebuie să te lupţi ca să-i dai expresie. Ca să arunci strălucirea cuvintelor asupra ei. Pentru că, dacă n-o faci, dacă frica devine un întuneric inexprimabil pe care îl eviţi, sau chiar reuşeşti să-l uiţi, te trezeşti în faţa unor noi atacuri pentru care n-ai luptat niciodată împotriva adversarului care te-a învins.”

6. ” Cele mai rele extreme sunt plictiseala şi groaza. Uneori, viaţa e un pendul care oscilează între cele două.”

7. ” Dragostea e greu de crezut, întrebaţi orice îndrăgostit. Viaţa e greu de crezut, întrebaţi orice om de ştiinţă. Dumnezeu e greu de crezut, întrebaţi orice credincios. Care e problema voastră cu ceva greu de crezut?”

Contributie: Adelina

2. ” Viata apare in lumina cea mai clara atunci cand e ghidata de motivatii ulterioare. “

3. ” Nu sunt un nimeni,nu sunt un nimic,nu sunt doar un perete din care sa-ti ricoseze tie bancurile tampite. “

4. ” Rupeti randurile si cuceriti! “

5. ” Hai sa nu intram in probleme de semantica. “

Contributie: Andreea Buicu

2.” Când eşti bătrân, iubeşti mai mult şi suferi mai puţin.”

3. “De altfel, ce erau acele dragoste efemere şi senzuale din tinereţea mea, alături de patima asta nouă, care mă făcea să uit tot şi să mă mulez după sufletul şi vrerile Maitreyiei?”

4. “Cât de complicat îi era sufletul! Înţelegeam încă o dată că simpli, naivi şi clari suntem numai noi, civilizaţii. Că oamenii aceştia, pe care îi iubeam atât de mult, încât aş fi voit să ajung unul din ei, ascund fiecare o istorie şi o mitologie peste putinţă de străbătut, că ei sunt stufoşi şi adânci, complicaţi şi neînţeleşi.”

5. “Am iubit întotdeauna pe mai multe planuri, n-am ştiut să sacrific totul pentru un singur sâmbure de adevăr sau de viaţă, de aceea m-am lovit de toate pragurile şi m-au dus valurile cum au vrut.”

6. “Cum te-aş putea eu pierde pe tine, când tu eşti soarele meu, când razele tale mă încălzesc pe drumul acesta de ţară? Cum să uit eu soarele?”

7. “Aş vrea să fiu o buturugă, plutind alene, beată, pe apele Gangelui.Să nu mai simt nimic, să nu-mi mai amintesc nimic. Oare nu poate fi un sens al existenţei această întoarcere la mineral (…)?”

Contributie: Adelina