1. “Mi se părea că eu sunt cu totul diferit de ceilalţi, că dragostea şi tot ce ţine de ea nu e pentru mine, că eu merg pe un drum care mă va duce mult dincolo de condiţia umană banală. Ba chiar, prin tendinţa de absolutizare pe care o resimţeam atunci atât de puternic, am început să cred că tocmai erotismul e ceea ce-i împiedică pe oameni să se realizeze, că dragostea şi deci femeia sunt cauzele banalizării, ale eşecului.”
2. “Femeia mi se părea un monstru. Vedeam în ea de fapt un bărbat modificat, estompat. Sânii, grăsimea depusă astfel pe corp, şoldurile lăţite, părul diferit al bărbaţilor, mi se păreau nişte infirmităţi ruşinoase. Comportamentul feminin, graţia unor mişcări, psihologia diferită le luam drept prefăcătorie. Priveam cu ură la câte o fată care se îmbrăca mai elegant, se îmbrăca mai elegant, se îngrijea mai mult şi cocheta cu băieţii. Pentru mine, asta însemna pur şi simplu că ea îşi etalează dorinţele erotice.”
3. “Nu iubim o femeie pentru că are un corp perfect, ci pentru forma unică a ochilor sau a gurii, în care vedem (când formată? când apărută?) personalitatea ei profund şi subtil erotizată.”
4.”(…) dar cine ar putea explica de ce ochii unei femei par imenşi, cu flacăra neagră-mov cât timp o iubim, iar când încetăm s-o iubim nu mai vedem altceva decât ochi obişnuiţi?”
Contributie: Adelina
