Mircea Eliade – Huliganii

1. „Sărăcia e umilitoare şi când iubeşti… E o stare de larvă, o stare extraumană, pre-naturală, cum spunea nu ştiu cine…”

2. „Câte talente zac pretutindeni, neştiute de nimeni, reflecta Dinu. Ce oameni excepţionali trec pe lângă noi, anonimi, şi noi admirăm prosteşte atâţia neghiobi, numai pentru că le-a popularizat numele politica şi literatura…”

3. „Nu accepta nici un şantaj, nu te îndupleca în faţa nici unei suferinţe. Amorul e o invenţie feminină; lasă femeile să sufere cât vor; cine le-a pus să descopere această jucărie drăcească? Nu uita lucrul acesta: tu nu ai nici o obligaţie, eşti liber, eşti stăpân. Restul e literatură sau şantaj. Spune-ţi în fiecare zi: peste bord cu Anişoara, peste bord cu ea!…”

4. „Există un singur debut fertil în viaţă; experienţa huliganică. Să nu respecţi nimic, să nu crezi decât în tine, în tinereţea ta, în biologia ta, dacă vrei… Cine nu debutează aşa, faţă de el însuşi sau faţă de lume, – nu va crea nimic. Să poţi uita adevărurile, să ai atâta viaţă în tine încât adevărurile să nu te poată pătrunde nici intimida – iată vocaţia de huligan…”

5. „Ţi-am zis că nu mă intimidează nici o etichetă, adică nici un şantaj. Eu sunt şi rămân aşa cum vreau eu să fiu. Pot călca orice lege, în afară de legea fiinţei mele, pe care n-o cunosc decât eu… Dar nici un şantaj nu poate avea priză asupră-mi. Nu mă las şantajat nici de milă, nici de prieteni, nici de cuvântul dat. Toată lumea modernă sucombă în faţa unui asemenea şantaj. Toţi tremură când li se spune: <<Nu eşti uman, nu eşti nou, nu eşti bun, nu eşti ca X, nu eşti ca Y!>> Eu am trecut de mult peste asemenea superstiţii. Am zvârlit de mult vechiturile acestea peste bord. Peste bord cu ele, peste bord!… Rămân ceea ce, nu mai poţi dumneata, după cum singur mi-ai mărturisit-o, rămân un perfect huligan…”

Contribuite Alex Chimu

Burke Hedges – De la Lectură la Bani

1. „Adevărul este că dacă nu faceţi decât să cumpăraţi cărţi veţi deveni mai sărac. Lectura cărţilor este acea care vă va face mai bogat.”

2. „… nu am prea multă înţelegere pentru oamenii care spun că nu au timp să citească pentru a se dezvolta. E o prostie. Au timp! Pur şi simplu, aleg să-şi folosească timpul pentru ceva ce preţuiesc mai mult decât lectura. Aşa cum am mai spus, micul avantaj poate aduce beneficii imense, dar NUMAI dacă punem la bătaie timpul minim necesar şi disciplina de a citi în fiecare zi.”

3. „… a te îmbogăţi înseamnă mai mult decât să-ţi măreşti contul din bancă. Bogăţia în sensul deplin al cuvântului înseamnă să detectezi problemle şi să le rezolvi. A te îmbogăţi înseamnă a deveni o persoană mai bună.”

4. „Reevaluarea vieţilor noastre prin regândirea valorilor personale este primul pas către dezvoltarea personală.”

5. „Lectura este marele egalizator.”

Contributie Alex Chimu

Dale Carnegie – Cum să vorbim în public

1. „Dacă vă opriţi la aspectele tehnice ale unui subiect, ele pot deveni cu uşurinţă neinteresante pentru ceilalţi. În schimb, când este vorba despre oameni şi personalităţi – cu greu puteţi da greş. Discursul nu trebuie să fie o predică abstractă. Ar fi plictisitor. Trebuie să cuprindă cât mai multe exemple şi afirmaţii generale. Gândiţi-vă la cazuri concrete pe care le-aţi întâlnit şi la adevărurile fundamentale pe care consideraţi că aceste întâmplări le ilustrează. Ele vor da strălucire discursului.”

2. „Când vă pregătiţi discursul, analizaţi-vă publicul. Gândiţi-vă la ce-şi doreşte acesta. Uneori, asta înseamnă că efectul discursului este sigur.”

3. „Adunaţi 100 de gânduri şi renunţaţi la 90 dintre ele. Adunaţi mult mai mult material, mult mai multe informaţii decât aţi putea folosi. Faceţi asta pentru a avea mai multă încredere în voi, pentru a vă simţi stăpâni pe situaţie, pentru efectul spiritual şi sufletesc, dar şi pentru forma discursului.”

4. „Un bun orator duce fiecare idee la capăt. O termină şi nu se întoarce niciodată înapoi. Pentru asta vă suntem foarte recunoscători, domnule Orator. Căci ce poate fi mai confuz şi mai ineficient decât un vorbitor care sare de la una la alta şi revine la ce a spus înainte, bâjbâind ca un liliac în amurg?!”

5. „Lucrul cel mai valoros cu care se aleg cei care studiază oratoria este o încredere nemărginită în sine şi o şi mai mare încredere în capacitatea lor de a reuşi.”

6. „Cel care îi face pe alţii să vorbească despre ei înşişi, despre lucrurile care îi interesează şi care ştie să-i asculte atent va fi considerat priceput în arta conversaţiei, chiar dacă nu vorbeşte prea mult.”

7. „Bârfa pură, poveştile adevărate vor trezi şi vor menţine aproape întotdeauna atenţia publicului. Vorbitorul trebuie să sublinieze câteva idei, pe care să le exemplifice cu cazuri de interes general uman.”

8. „Vorbiţi la subiect. Daţi claritate afirmaţiilor, prin exemple concludente şi neobişnuite, astfel veţi impresiona şi veţi trezi interesul.”

9. „Presăraţi-vă discursul cu expresii care creează imagini, prin cuvinte ce pun în mişcare faptele chiar în faţa ochilor voştri.”

10. „Interesul manifestat de vorbitor este contagios. Publicul se va molipsi cu siguranţă dacă vorbitorul este suficient de convins de ceea ce spune.”

Contributie Alex Chimu

Paul Auster – Trilogia New-York-ului

1. „Mai devreme sau mai târziu o să rămân fără cuvinte. O să vedeţi. Fiecare îşi are propria măsură de cuvinte în el. Şi atunci ce o să fie?”

2. „Mai sunt multe alte cuvinte de rostit. Dar nu cred că le voi rosti azi. Nu. Nu astăzi. Mi-a obosit gura şi cred că a venit vremea să plec.”

3. „Majoritatea oamenilor nu dau importanţă cuvintelor. Privesc cuvintele ca pe nişte pietre, ca pe nişte obiecte mari, imobile, lipsite de viaţă, ca pe nişte monede ce nu se schimbă niciodată.
- Pietrele se pot schimba. Pot fi măcinate de vânt sau apă. Se pot face ţăndări, pietriş sau praf.”

4. „Dar şansele irosite sunt şi ele parte din viaţă la fel de mult ca şi şansele de care s-a profitat, iar o poveste nu se poate limita la ceea ce ar fi putut să fie.”

5. „Nu suntem unde suntem. Printr-o infirmitate a firilor noastre, ne construim o situaţie ipotetică şi ne proiectăm în ea, şi deci ne aflăm în două situaţii în acelaşi timp şi este de două ori mai dificil să ieşi de aici.”

6. „E destul de ciudat – să fii în cel mai bun caz, viu doar pe jumătate, să vezi lumea doar prin cuvinte, să trăieşti doar prin vieţile altora. Dacă cartea ar fi însă una interesantă, poate că n-ari fi atât de rău.”

Jean-Paul Sartre – Greata

1. „Fiecare clipă apare numai pentru a le aduce pe celelalte care urmează. Ţin din toată inima la fiecare clipă: ştiu că este unică, de neînlocuit – şi totuşi nu aş face nimic să o împiedic să se nimicească. Minutul acesta ultim pe care îl petrec în braţele cutărei femei întâlnită cu o zi mai înainte – minut pe care îl iubesc cu patimă, femeie de care sunt pe punctul de a mă îndrăgosti – minutul acesta vă lua sfârşit, ştiu. N-am să mai regăsesc nici femeia asta, nici noaptea, niciodată. Mă concentrez asupra fiecărei secunde, încerc să o epuizez; nimic nu trece fără ca eu să-l sesizez, să nu-l fixez pentru totdeauna în mine, nimic, nici tandreţea trecătoare a ochilor acestora frumoşi, nici zgomotele străzii, nici lumina falsă a zorilor; şi cu toate acestea, minutul se scurge şi nu-l reţin, îmi place că se duce.”

2. „Atunci când trăieşti, nu se întâmplă nimic. Decorul se schimbă, oamenii intră sau ies, asta e totul. Începuturi nu există niciodată. Zilele se adaugă la alte zile fără rimă şi fără motiv, e o adiţiune interminabilă şi monotona. Nici sfârşit nu există; nimeni nu părăseşte vreodată o femeie, un prieten, un oraş dintr-o dată.”

3. „Doar ştii, ca să te apuci să iubeşti pe cineva e o întreagă acţiune. Trebuie să ai energie, curiozitate, să fii orbit… Ba, la început e un moment în car trebuie să sari peste o prăpastie: dacă te apuci să gândeşti, nu mai faci nimic. Ştiu că n-o să mai sar niciodată.”

Mihail Sebastian – Jurnal 1935-1944

1. „Din momentul în care renunţi să fii singur, totul e pierdut.”

2. „El este un om de dreapta, până la ultime consecinţe. În Abisinia, a fost cu Italia. În Spania, cu Franco. La noi, cu Codreanu. Face numai eforturi – cât de penibile? – pentru a ascunde acest lucru, cel puţin faţă de mine. Dar se întâmplă să-l răzbească, şi atunci ţipă, cum a ţipat aseară.” (autorul despre Mircea Eliade)

3. „Triste, triste timpuri. Ce val de trivialitate, în care se îneacă toţi, din ipocrizie, din laşitate, din interes. Va veni o zi în care se va putea vorbi deschis despre aceste negre zile? Sunt convins, sunt absolut convins. Aş vrea să mai fiu atunci de faţă.”

Contribuite Alex Chimu

Gabriel Garcia Marquez – Povestea târfelor mele triste

1. „Nimeni să nu se amăgească la gândul că va dura ce-şi doreşte mai mult decât tot ce a fost.”

2. „A fost ceva nou pentru mine. Nu cunoşteam vicleşugurile seducţiei şi veşnic îmi alesesem la întâmplare iubitele de o noapte, mai curând luându-mă după preţ decât după farmecele lor, şi făcusem dragoste fără dragoste, pe jumătate îmbrăcaţi, de cele mai multe ori, şi întotdeauna pe întuneric, pentru a ne închipui că suntem mai buni. În noaptea aceea am descoperit plăcerea de necrezut de a contempla trupul unei femei adormite fără îmboldirea dorinţei sau opreliştile pudorii.”

3. „Casa, ca orice bordel în zori, era tot ce poate fi mai aproape de paradis.”

4. „Solemn, de parcă tocmai ar fi descoperit acest adevăr, mi-a spus: Lumea înaintează. Da, i-am răspuns, înaintează, dar învârtindu-se în jurul soarelui.”

5. „Astăzi ştiu că nu a fost o nălucire, ci încă un miracol al primei iubiri din viaţa mea aflate abia la nouăzeci de ani.”

6. „ (…) Şi încheie pe un ton serios, din tot sufletul: Să nu mori fără să vezi cât de minunat e să ţi-o tragi din dragoste.”

Contributie Alex Chimu

Paulo Coelho – Unsprezece minute

1. „Viaţa este foarte rapidă; îi face pe oameni să treacă de la cer la infern în câteva secunde.”

2. „Pot alege între a fi o victimă a lumii sau o aventurieră în căutarea comorii sale. Totul ţine de felul cum îmi voi privi viaţa.”

3. „Unsprezece minute. Lumea gravita în jurul a ceva ce dura doar unsprezece minute. Şi din cauza acestor unsprezece minute dintr-o zi de douăzeci şi patru de ore (admiţând că toţi fac dragoste cu soţiile lor în fiecare zi, ceea ce era o adevărată absurditate şi o minciună totală), ei se căsătoreau, întreţineau o familie, suportau plânsetul copiilor, se dădeau de ceasul morţii ca să se justifice când ajungeau târziu acasă, se uitau la zeci, sute de alte femei cu care le-ar fi plăcut să se plimbe în jurul lacului din Geneva, îşi cumpărau haine scumpe pentru ei, rochii încă şi mai scumpe pentru ele, plăteau prostituate ca să compenseze ceea ce le lipsea, susţineau o uriaşă industrie de cosmetice, diete, gimnastică, pornografie, putere — şi când se întâlneau cu alţi bărbaţi, contrar legendei, nu vorbeau niciodată despre femei. Discutau despre funcţii, bani şi sport. Era ceva putred cu civilizaţia; şi nu era vorba despre despădurirea Amazoniei, stratul de ozon, dispariţia urşilor panda, fumatul, alimentele cancerigene, situaţia din penitenciare, cum urlau ziarele. Era exact domeniul în care lucra ea: sexul.”

4. „Şi fiinţa umană poate îndura o săptămână de sete, două săptămâni de foame, mulţi ani fără acoperiş, dar singurătatea nu o poate îndura.”

5. „… oamenii au nevoie să creadă ca să-şi dea un sens vieţii lor.”

6. „După atîta convieţuire cu persoanele care vin aici, ajung la concluzia că sexul poate fi utilizat ca oricare alt drog: ca să fugi de realitate, ca să-ţi uiţi problemele, ca să te relaxezi. Şi, ca toate drogurile, e o practică nocivă şi distrugătoare.”

7. „Sexul este arta de a controla lipsa de control.”

8. „Clienţii ştiu că trebuie să plătească pentru ceea ce ar trebui să aibă gratis, şi asta e deprimant. Femeile ştiu că trebuie să vândă ceea ce ar prefera să dăruiască doar din plăcere şi afecţiune, şi asta e distructiv.”

9. „Tot ce este contra naturii, contra dorinţelor noastre celor mai intime, toate acestea sunt anormale din punctul nostru de vedere, deşi din punctul de vedere al lui Dumnezeu par o aberaţie. Ne căutăm infernul, ne trebuie milenii ca să-l construim şi, după multă strădanie, putem trăi acum în cel mai rău chip cu putinţă.”

Contributie Alex Chimu

Nedjma – Fructul interzis

1. „… idioate care poartă voalul pentru că nu vor să poarte secolul şi care cerşesc un paradis pe jumătate de preţ.”

2. „Ştii ceva? Nu cred deloc în păcat, Iar cei care se tot împăunează cu asta, la ziua Judecăţii de Apoi nu vor avea altceva de arătat Stăpânului peste lumi decât mădulare pline de bube uscate drept unic şi hidos păcat. Se iluzionează amarnic că mârşăviile comise cu boţul lor de carne împuţită Îl vor impresiona! Însă îţi spun că toţi aceşti pui de lichele vor putrezi în iad pentru că n-au fost în stare să comită frumoasele şi nobilele păcate, demne de nesfârşita măreţie a Dumnezeului Atotputernic!”

3. „Să iubeşti, fata mea. Doar să iubeşti. Este unicul păcat care merită drept recompensă paradisul.”

Contributie Alexandru Chimu

Pascal Bruckner – Iubirea faţă de aproapele

1. „Ce căutau la mine logodnicele mele? Nu numai iubirea interzisă, brutală, ci şi bucuria copilăriei ce constă în a fi mângâiat, pupat, cuprins de mâini iubitoare.”

2. „Funcţia mea de curtezan amator nu se limita la actul fizic, ci aproape că semăna cu devotamentul. Mi se făceau confidenţe, împăcam familii, refăceam cupluri destrămate. În faţa mea, femeile îşi deschideau sufletele fără teamă, mă cufundam în intimitatea fiinţelor, eram nepericulos.”

3. „Dacă n-ai fi tu, ar fi altul”, iată ce-ar trebui să-şi spună amanţii când se iau în braţe: se cred indispensabili, dar sunt interşanjabili.”

4. „Adormeam soţ, mă trezeam funcţionar, mă lungeam curvar.”

5. „Întotdeauna am adorat momentul în care o femeie distantă, închisă ca un mormânt, ţi se dăruieşte, când pământul făgăduinţei devine pământul îngăduinţei.”

6. „Învăţase să deosebească orgasmul cafea, beţie straşnică ce mistuie şi calcinează, de orgasmul ceai, o uşoară şi delicată chercheleală; dar simţea şi orgasmul val seismic care devastează până-n creştetul capului, orgasmul foc de artificii ce-şi trimite strălucirile în cele patru colţuri ale trupului.”

7. „Dragostea este, în principiu, un proces de domesticire a noutăţii: ea transformă necunoscutul în familiar, îl integrează în cursul normal al lucrurilor.”

Contributie Alexandru Chimu

Henry Miller – Tropicul cancerului

1. „La limitele extreme ale spiritualităţii sale, omul se găseşte din nou gol ca un sălbatic. Când îl găseşte pe Dumnezeu, aşa cum se întâmplă, n-a mai rămas nimic din el, doar un schelet. Trebuie să te afunzi din nou în viaţă să pui ceva carne pe tine. Cuvântul trebuie să devină carne, sufletul e-nsetat. Pe orice firmitură îmi vor cădea ochii, voi sări şi-o voi devora. Dacă viaţa e lucrul primordial, atunci voi trăi, chiar dacă trebuie să devin canibal. Până acum, am încercat să-mi salvez pielea, am încercat să conserv cele câteva bucăţele de carne ce-mi ascund oasele. S-a terminat cu asta. Am atins ultimul prag de suportabilitate. Sunt cu spatele la zid, n-am unde să mă mai retrag. Din perspectiva istoriei, sunt mort. Dacă mai e ceva dincolo, va trebui să sar înapoi. L-am găsit pe Dumnezeu, dar nu-mi ajunge. Doar spiritul meu e mort. Fizic, sunt viu. Moral, sunt liber. Lumea de care m-am despărţit e o menajerie. Zorii luminează o lume nouă, o junglă lumească în care spiritele slăbănoage cutreieră cu gheare ascuţite. Oi fi eu hienă, dar o hienă slăbănoagă şi flămândă: am plecat la îngrăşat.”

2. „Totuşi, nu-mi pot scoate din cap diferenţa enormă ce există între idei şi viaţă. E o dislocare permanentă, cu toate că ne străduim să aruncăm peste amândouă un magnific acoperământ. Şi nu se potriveşte. Ideile trebuie însoţite de acţiune. Dacă nu există sex şi vitalitate în ele, nu există nici acţiune. Ideile nu pot exista singure într-un vid spiritual. Ideile sunt legate de viaţă: idei ale ficatului, idei ale rinichiului, idei interstiţiale etc. Dacă nu s-ar fi pus problema decât a unei idei, Copernic ar fi făcut praf macrocosmosul existent, iar Columb ar fi eşuat în Marea Sargasselor. Estetica ideii produce ghivece de flori, iar ghivecele de flori la pui pe pervazul de la geam. Dar dacă nu este soare şi nu plouă, ce rost mai are să pui florile la geam?”

3. „Am crezut cândva că ţelul cel mai înalt pe care un om putea să şi-l propună era acela de a fi uman, dar acum văd că acest ţel n-avea altă raţiune decât aceea de a mă distruge. Astăzi sunt mândru că pot afirma că sunt inuman, că aparţin nu oamenilor şi guvernelor, că n-am nimic în comun cu credinţele şi principiile. N-am nimic de-a face cu maşinăria scârţâitoare a omenirii, eu îi aparţin pământului.”

Contributie Alexandru Chimu

Honoree de Balzac – Iluzii pierdute

1. “Simt oarecare multumire la gandul ca nu voi mai trai decat in inimile voastre. Acolo imi va fi mormantul… Nici nu-mi doresc altul. Inca o data, adio!… E cel din urma!”

2. “Fata de gravitatea subiectului, s-a scris foarte putin despre sinucidere. N-a prea fost studiata, poate si din pricina ca e o boala greu de studiat. Sinuciderea este urmarea unui sentiment pe care l-am numi, cu voia dumneavoastra, autopretuire, ca sa nu-l confundam cu onoarea. In ziua cand omul se dispretuieste, in ziua cand se vede dispretuit, in momentul cand realitatea vietii e in dezacord cu sperantele sale, omul se ucide si se pleaca astfel in fata societatii, in ochii careia nu vrea sa se mai arate dezbracat de virtuti ori de stralucire. Orice s-ar spune, printre atei (caci crestinul trebuie exceptat de la sinucidere) , numai lasii accepta o viata dezonorata. Sinuciderea e de trei feluri: e mai intai sinuciderea care nu-i decat ultimul acces al unei boli lungi si care apartine desigur patologiei; apoi, sinuciderea din disperare; si, in sfarsit, sinuciderea din rationament. Lucien vroia sa se spanzure din disperare si din rationament, cele doua sinucideri asupra carora poti sa revii; caci irevocabila e doar sinuciderea patologica.”

3.”Unele fiinte sunt ca niste zerouri, le trebuie o cifra inainte, si numai atunci nimicnicia lor dobandeste o valoare nebanuita. Eu nu pot dobandi valoare decat printr-o alianta cu o vointa puternica, neinduplecata.”

Contributie Alter Nemo