Tomata cu scufita

Archive for iulie 2009

Fanus Neagu – In vapaia lunii

In Fanus Neagu on iulie 12, 2009 at 12:47 pm

1. “Dragostea insa,ca si viata,cere totul.Dragostea este daruire deplina.Cine iubeste cu adevarat,duce in el ceva din frumusetea si nebunia marilor.”

2. “(…) muierea puturoasa si pusa pe cearta e mai rea decat dracul!”

3. “(…) e mai usor sa pazesti un card de iepuri decat un om lacom.”

4. “(…) funia batranetii se innoada doar cu a clopotului.”

5. “Se vede treaba ca visele se nasc in stomac si urca sa moara in gura.Bine-ar fi,zau, sa nu le aiba omul deloc.”

6. “(…) nimic nu miroase mai scarbos pe lume decat sudoarea fricosului.”

7. ‘Imprumutul,bre,e o boala cu bucluc:dai cu o mana si alergi cu zece picioare sa scoti ce ai dat!”

8. “Daca te doare,plangi si-ti trece.(…)Plansul intareste pe om cum intareste apa clocotita lemnul.”

Contributie Cristinutza

Paulo Coelho – La raul Piedra am sezut si-am plans

In Paulo Coelho on iulie 11, 2009 at 5:10 pm

1. “Noi toţi am avut parte de o asemenea experien¬ţă în viaţă. Noi toţi, la un moment dat, ne am spus printre lacrimi: „Sufăr din cauza unei iubiri care nu merită.” Suferim deoarece ne imaginăm că dăm mai mult decît primim. Suferim deoarece dragostea noastră nu este recunoscută. Suferim pentru că nu ne putem impune propriile noastre reguli.”

2. “LA RÎUL PIEDRA … am şezut şi am plîns. Legenda povesteşte că tot ce cade în apele acestui rîu – frunzele, insectele, penele păsărilor – se preschimbă în pietrele din albia lui. Ah, ce n aş da să mi pot smulge inima din piept şi să dau cu ea de a azvîrlita pe firul apei, şi atunci nu m ar mai încerca nici durere, nici dor, nici amintiri. “

3. “Fie ca lacrimile să mi curgă atît de mult, încît iubitul meu să nu ştie niciodată că într o zi am plîns de dorul lui. Fie ca lacrimile să mi curgă atît de mult, încît să pot da uitării rîul Piedra, mînăstirea, biserica din Pirinei, ceaţa, potecile pe care le am bătut împreună.”

4. “Iubirea ne face poate să îmbătrînim înainte de vreme şi ne reîntinereşte cînd tinereţea s a dus. Cum să nu ţi aminteşti însă momentele acelea? Tocmai de aceea scriam, ca să mi prefac tristeţea în nostalgie, singurătatea în amintiri”

5. “Pentru ca atunci cînd îmi voi fi terminat de povestit mie însămi povestea asta, să mi o pot azvîrli în Piedra “

Contributie Stefy

Pascal Bruckner – Luni de fiere

In Pascal Bruckner on iulie 9, 2009 at 2:19 pm

1. „Nu râde de autobuz: nu există un loc de elecţiune pentru o dragoste la prim a vedere. Chiar şi o cutie pe roţi poate deveni anticamera paradisului atunci când crezi în hazard.”

2. „Cum să eviţi primele cuvinte veşnic aceleaşi, cum să te arăţi în acelaşi timp delicat, original, seducător, ispititor? Întrebare gravă care fu, presupun, cea a Diavolului în ultim a seară a Facerii.”

3. „Ai remarcat, domnule, că femeile îi doresc mai ales pe bărbaţii bine, însoţiţi? O persoană frumoasă lângă ei le dă îndată o valoare incomparabilă, chiar dacă sunt urâţi sau dizgraţioşi. E ceea ce a simţit Rebecca văzându-te cu prietena dumitale.”

4. „Ştii că, dezbrăcându-se, bărbaţii si femeile îşi pierd deseori graţia de care au dat dovadă îmbrăcaţi: nuditatea este un veşmânt prost croit în care înoată încurcaţi.”

5, „Despărţirea este o anticipare a rupturii pentru că ne obişnuieşte cu ideea că poţi trăi fără celălalt.”

6. „A iubi înseamnă să-i dau celuilalt, cu propriul meu consimţământ, o putere infinită asupra mea. Cum de putusem contribui la propria mea servitute?”

7. „De fiinţa care ne este cea mai dragă ne temem cel mai mult. Iar gelozia este doar o formă a imaginaţiei terorizate care transformă în certitudine cea mai mică bănuială.”

8. „Dragostea înseamnă evident două solitudini care se împerechează ca să creeze o neînţelegere. Există însă neînţelegere mai seducătoare? Iar adevărata înţelepciune nu rezidă oare într-o capacitate neîncetată de a te îndrăgosti din nou? Începutul unei legături Îşi imprimă stilul asupra a tot ceea ce va urma: clipă magică asupra căreia vorbele amanţilor vor reveni neostoit pentru a povesti până la tocire dulceaţa primelor zile. De fapt, primul contact se află de partea speranţei, el repune pe linia de plutire visul nebunesc al unei iubiri autentice, definitive. Iată de ce există întâlniri prea frumoase care ucid sentimentul, întâlniri banale care emit o judecată prematură asupra josniciei relaţiilor, altele în sfârşit purtătoare de exigenţe cărora amanţii nu li se pot sustrage fără să decadă.”

9. „Existenţa comună secreta încredere şi linişte. Momente unice care nu se povestesc: căci fericirea are o poveste care nu este povestea obişnuită; ea este confuzia memoriei cu uitarea: amintiri ale unor episoade atât de dense încât sunt şterse de însăşi perfecţiunea lor, încremenite într-o estompare veşnică.”

10. „Perversiunea nu este forma bestială a erotismului ci partea sa civilizată: copulaţia este demnă de animal, numai devianţa este umană, im punând o măsură barbariei organelor, şi construieşte o artă complexă altoită pe o natură simplistă. In perverşi există un artist, un artist care-şi împarte domeniul cu un preot într-o aceeaşi fervoare pentru artificiu.”

11. „Astăzi, iubirile noastre mor de saţietate înainte chiar de a fi cunoscut foamea. Iată de ce amanţii sunt atât de trişti: ştiu că n-au alt duşman decât pe ei înşişi, că sunt în acelaşi timp izvorul şi secătuirea unirii lor. Pe cine să acuzi, vai, dacă nu “pe noi doi” şi ce amărăciune e mai mare decât să-I ucizi pe cel pe care-l adori prin simplul fapt de a fi împreună?”

12. „De fapt mă plictiseam de moarte cu ea. Iar plictisul este un tovarăş pe care nu-l suporţi decât în singurătate: pentru că nu vrei martori în acele clipe blestemate, de frică să nu capeţi de Ia ei o imagine infamantă.”

13. „Ce este un cuplu? Renunţarea la existenţă în schimbul siguranţei, chipul fără atracţie al dragostei legitime. Acest spaţiu închis le banalizează şi pe fiinţele cele mai puţin dotate pentru banalitate, le îngreuiază pe cele mai mercuriale.”

14. „Astăzi, tragedia nu se mai abate asupra oamenilor din blestem, ea se naşte din stângăcia lor. Cazi în nenorocire gafând, printr-o suită de gigantici paşi greşiţi. Dramele noastre nu sunt doar dureroase: ele suferă de handicapul suplimentar de a fi ridicole. Nu mai avem nici măcar scuza fatalităţii.”

15. „Sunt victorii-care duc la un impas tot aşa cum sunt înfrângeri care deschid căi noi.”

16. „O ştii sau n-o ştii: există o tradiţie a durerii feminine, în jurul femeilor părăsite se formează îndată o solidaritate;”

17. „Sentimentul este ceva ce se poate pierde ca un ceas, epuiza încet ca un cont în bancă şi regăsi ca o pălărie.”

Recenzie Luni de fiere