1. „Poate că într-un minut sau două, va deschide o carte, un roman de preferinţă, genul acela de roman în care locuiesc fiinţe vii, reanimate din comă de medicina ochilor unei cititoare, unde nu există aer condiţionat şi unde întunericul posedă acel parfum minunat de hârtie tipărită, în care soarele nu mai stă pe cer, ci în cinci litere, s, o, a, r, e. Soare.”
2. „A fi chemat pe nume de un necunoscut îţi dă întotdeauna senzaţia că nu îţi mai aparţii.”
3. „La tablă, fu învăţată cât fac şapte ori şase, că Reykjavik este capitala Mandei, că apa este H2O; în curte, în pauze, învăţă că unul e împotriva tuturor, că moartea este capitala vieţii şi că sudoarea este formula chimică a spaimei.”
4. „Numai cei care au avut întotdeauna totul visează o viaţă aventuroasă şi excepţională, în care totul e scris cu majuscule.”
5. „Gândurile erau ca nişte sticle de alcool cu care încerca să se îmbete. Dar suferea de prea mult timp de această dependenţă, aşa că rămânea cu disperarea trează.”
6. „Există trei atitudini posibile în faţa descoperirii imoralităţii oamenilor: lamentaţia şi disperarea; cinismul şi mizantropia; în sfârşit, a ei, pragmatismul.”
7. „Ura e un mod de a se consola pentru lucrurile pe care nu le vom avea niciodată. Zora nu ura pentru ea, ci pentru ceilalţi, ura oarecum din altruism.”
8. „Artistul e o fiinţă mereu în doliu. în doliu după miile de oameni care cad în fiecare zi victime ale bolii, ale războiului, ale sărăciei? Nu, artistul nu este un umanist. Nu are ce face cu lamentaţiile acestea generoase, bunele sentimente ucid arta mai sigur decât un tigru sfâşiind porcuşorul pa-raplegic. în doliu după el însuşi, pentru că în fiecare zi omul moare câte puţin? Ce banală idee!”
9. „Există fiinţe pe care le asasinezi obligându-le să existe. Uneori, nu trebuie să li se permită oamenilor să fie vii, chiar dacă asta înseamnă să nu trăiască decât din mângâieri ţesute cu partea cea mai tăioasă a aerului.”
