Marin Preda – Delirul

1. “Oamenii simpli, cine a spus că sunt frumoşi la suflet şi plini de cuviinţă ?”

2. “Sinceritatea nu deschide întotdeauna uşile, cum s-ar părea.”

3. “- Îmi plac oamenii superiori, zise al lu’ Parizianu, dar ce spectacol trist să vezi realitatea : cu cât sunt de superiori, cu atât sunt de mici în felul cum se poartă cu alţii.”

4. “De anumite fapte cumplite se lipesc lucruri lipsite de importanţă, ziua precisă când au avut loc, dacă ploua său era cer senin, dacă era sau nu lună pe cer, ce oameni ai întâlnit, cum mergea motorul maşinii, dacă făcusei plinul maşinii înainte de a pleca…”

5. “- Ioane, cu mine nu vorbi aşa, că eu nu ştiu cine sunt nici jidanii, nici bolşevicii şi nici masonii, zise bătrâna, chiar dacă tu o să încerci să îmi explici. Orice mi-ai spune, nu poţi învinui pe oameni de la Dumnezeu, ca evreii, că sunt evrei, ca şi când ei s-ar fi hotărât în burţile mamelor lor să fie jidani pe pământ, ca să poată alţi oameni, care nici ei n-au avut nici un rol când s-a hotărât, în burţile mamelor lor românce, să fie români, sa îi împuşte pe urmă când s-or face mari pe cei care s-au născut din burţi de evreice.”

6. “Era mai puţin rău decât crezuse că poate fi rău. Aşa ni se pare când întâlnim răul, că nu e atât de rău pe cât de răul îl credeam.”

7. “Există însa coşmaruri care nu trec odată cu somnul. Deschizi ochii, clipeşti nedumerit şi viziunea care te-a înspăimântat nu se îndepărtează.”

8. “Fii stăpân pe tine însuţi şi vei stăpâni lumea, a spus Dostoievski, având perfectă dreptate, nu atât că vei stăpâni neapărat întreaga lume, ci oricum, lumea ta proprie, în care trăieşti şi din care va trebui să îţi smulgi fericirea, prietenul devotat şi femeia iubită. De unde ne vine sentimentul de fericire, dacă nu din convingerea că stăpânim lumea, fără să fim neapărat nişte dictatori care au pus chiar mâna pe puterea fizică.”

9. “Fură ucişi civili, adică oameni care, după concepţia clasică a războiului, nu luau parte la lupte şi deci erau nevinovaţi, ca şi când cei care luau parte erau vinovaţi.”

10. “Porniră spre şosea cu paşi iuţi, ca şi când ar fi avut o ţintă, aşa cum merg totdeauna tinerii care în realitate nu au descoperit încă gustul plimbării, dar au picioare care se pun iute în mişcare, ţinta existând în ei înşişi, pe ea o urmăresc şi drumul pe care merg nu e decât un decor care nu se răsfrânge în viaţa lor afectivă, cum se întâmplă cu cei mai în vârstă.”

11. “Sufletul omului însă e un laborator de făcut minuni! Nu trebuie, deci, să-i spui cuiva că te-a decepţionat mortal, ci să ai răbdare şi să aştepţi. Nu e uşor, dar cine spune că lupta pentru fericire e o joască? Bărbatul trebuie cunoscut fără să te miri de ceea ce descoperi şi când dai de unul care e cel mai puţin rău decât ceilalţi, îl iai, nu mai stai pe gânduri…”

12. “Fie că suntem bogaţi sau săraci, puternici pe această lume sau umilii pe scara ierarhiilor, toţi simţim însă (şi asta ne face egali) că singurul lucru care ne poate face fericiţi este contopirea cu ora miraculoasă a tinereţii. Cine are chipuri frumoase? Cui îi strălucesc ochii? Pe faţa cui pulsaţia inimii face să iradieze irezistibil dorinţa de fericire, zborul fantastic al gândului, îndrăzneala, insolenţa, atacul direct…”

Recenzie Delirul

Nicolae Iorga

1. „Zambetul care e o cochetarie, o bunatate, n-are a face cu rasul, care e o bucurie, si cu ranjetul, care e o batjocura. Cei mai multi oameni ranjesc.

2. „Razbunarea nu poate avea inteles: ranind nu ti se poate duce rana din suflet.”

3. „Exista un singur fel de prietenie, dar mai multe feluri de dragoste.”

4. „De cate ori n-a murit ceea ce traieste in tine. Si te mai temi de moarte!”

5. „Daca tu aprinzi focul, esti sigur ca il poti si stinge?”

6. „Poate numai daca as fi vesnic, as dori sa stiu ce e moartea.”

Mircea Eliade – Huliganii

1. „Sărăcia e umilitoare şi când iubeşti… E o stare de larvă, o stare extraumană, pre-naturală, cum spunea nu ştiu cine…”

2. „Câte talente zac pretutindeni, neştiute de nimeni, reflecta Dinu. Ce oameni excepţionali trec pe lângă noi, anonimi, şi noi admirăm prosteşte atâţia neghiobi, numai pentru că le-a popularizat numele politica şi literatura…”

3. „Nu accepta nici un şantaj, nu te îndupleca în faţa nici unei suferinţe. Amorul e o invenţie feminină; lasă femeile să sufere cât vor; cine le-a pus să descopere această jucărie drăcească? Nu uita lucrul acesta: tu nu ai nici o obligaţie, eşti liber, eşti stăpân. Restul e literatură sau şantaj. Spune-ţi în fiecare zi: peste bord cu Anişoara, peste bord cu ea!…”

4. „Există un singur debut fertil în viaţă; experienţa huliganică. Să nu respecţi nimic, să nu crezi decât în tine, în tinereţea ta, în biologia ta, dacă vrei… Cine nu debutează aşa, faţă de el însuşi sau faţă de lume, – nu va crea nimic. Să poţi uita adevărurile, să ai atâta viaţă în tine încât adevărurile să nu te poată pătrunde nici intimida – iată vocaţia de huligan…”

5. „Ţi-am zis că nu mă intimidează nici o etichetă, adică nici un şantaj. Eu sunt şi rămân aşa cum vreau eu să fiu. Pot călca orice lege, în afară de legea fiinţei mele, pe care n-o cunosc decât eu… Dar nici un şantaj nu poate avea priză asupră-mi. Nu mă las şantajat nici de milă, nici de prieteni, nici de cuvântul dat. Toată lumea modernă sucombă în faţa unui asemenea şantaj. Toţi tremură când li se spune: <<Nu eşti uman, nu eşti nou, nu eşti bun, nu eşti ca X, nu eşti ca Y!>> Eu am trecut de mult peste asemenea superstiţii. Am zvârlit de mult vechiturile acestea peste bord. Peste bord cu ele, peste bord!… Rămân ceea ce, nu mai poţi dumneata, după cum singur mi-ai mărturisit-o, rămân un perfect huligan…”

Contribuite Alex Chimu

Burke Hedges – De la Lectură la Bani

1. „Adevărul este că dacă nu faceţi decât să cumpăraţi cărţi veţi deveni mai sărac. Lectura cărţilor este acea care vă va face mai bogat.”

2. „… nu am prea multă înţelegere pentru oamenii care spun că nu au timp să citească pentru a se dezvolta. E o prostie. Au timp! Pur şi simplu, aleg să-şi folosească timpul pentru ceva ce preţuiesc mai mult decât lectura. Aşa cum am mai spus, micul avantaj poate aduce beneficii imense, dar NUMAI dacă punem la bătaie timpul minim necesar şi disciplina de a citi în fiecare zi.”

3. „… a te îmbogăţi înseamnă mai mult decât să-ţi măreşti contul din bancă. Bogăţia în sensul deplin al cuvântului înseamnă să detectezi problemle şi să le rezolvi. A te îmbogăţi înseamnă a deveni o persoană mai bună.”

4. „Reevaluarea vieţilor noastre prin regândirea valorilor personale este primul pas către dezvoltarea personală.”

5. „Lectura este marele egalizator.”

Contributie Alex Chimu

Dale Carnegie – Cum să vorbim în public

1. „Dacă vă opriţi la aspectele tehnice ale unui subiect, ele pot deveni cu uşurinţă neinteresante pentru ceilalţi. În schimb, când este vorba despre oameni şi personalităţi – cu greu puteţi da greş. Discursul nu trebuie să fie o predică abstractă. Ar fi plictisitor. Trebuie să cuprindă cât mai multe exemple şi afirmaţii generale. Gândiţi-vă la cazuri concrete pe care le-aţi întâlnit şi la adevărurile fundamentale pe care consideraţi că aceste întâmplări le ilustrează. Ele vor da strălucire discursului.”

2. „Când vă pregătiţi discursul, analizaţi-vă publicul. Gândiţi-vă la ce-şi doreşte acesta. Uneori, asta înseamnă că efectul discursului este sigur.”

3. „Adunaţi 100 de gânduri şi renunţaţi la 90 dintre ele. Adunaţi mult mai mult material, mult mai multe informaţii decât aţi putea folosi. Faceţi asta pentru a avea mai multă încredere în voi, pentru a vă simţi stăpâni pe situaţie, pentru efectul spiritual şi sufletesc, dar şi pentru forma discursului.”

4. „Un bun orator duce fiecare idee la capăt. O termină şi nu se întoarce niciodată înapoi. Pentru asta vă suntem foarte recunoscători, domnule Orator. Căci ce poate fi mai confuz şi mai ineficient decât un vorbitor care sare de la una la alta şi revine la ce a spus înainte, bâjbâind ca un liliac în amurg?!”

5. „Lucrul cel mai valoros cu care se aleg cei care studiază oratoria este o încredere nemărginită în sine şi o şi mai mare încredere în capacitatea lor de a reuşi.”

6. „Cel care îi face pe alţii să vorbească despre ei înşişi, despre lucrurile care îi interesează şi care ştie să-i asculte atent va fi considerat priceput în arta conversaţiei, chiar dacă nu vorbeşte prea mult.”

7. „Bârfa pură, poveştile adevărate vor trezi şi vor menţine aproape întotdeauna atenţia publicului. Vorbitorul trebuie să sublinieze câteva idei, pe care să le exemplifice cu cazuri de interes general uman.”

8. „Vorbiţi la subiect. Daţi claritate afirmaţiilor, prin exemple concludente şi neobişnuite, astfel veţi impresiona şi veţi trezi interesul.”

9. „Presăraţi-vă discursul cu expresii care creează imagini, prin cuvinte ce pun în mişcare faptele chiar în faţa ochilor voştri.”

10. „Interesul manifestat de vorbitor este contagios. Publicul se va molipsi cu siguranţă dacă vorbitorul este suficient de convins de ceea ce spune.”

Contributie Alex Chimu

Paul Auster – Trilogia New-York-ului

1. „Mai devreme sau mai târziu o să rămân fără cuvinte. O să vedeţi. Fiecare îşi are propria măsură de cuvinte în el. Şi atunci ce o să fie?”

2. „Mai sunt multe alte cuvinte de rostit. Dar nu cred că le voi rosti azi. Nu. Nu astăzi. Mi-a obosit gura şi cred că a venit vremea să plec.”

3. „Majoritatea oamenilor nu dau importanţă cuvintelor. Privesc cuvintele ca pe nişte pietre, ca pe nişte obiecte mari, imobile, lipsite de viaţă, ca pe nişte monede ce nu se schimbă niciodată.
- Pietrele se pot schimba. Pot fi măcinate de vânt sau apă. Se pot face ţăndări, pietriş sau praf.”

4. „Dar şansele irosite sunt şi ele parte din viaţă la fel de mult ca şi şansele de care s-a profitat, iar o poveste nu se poate limita la ceea ce ar fi putut să fie.”

5. „Nu suntem unde suntem. Printr-o infirmitate a firilor noastre, ne construim o situaţie ipotetică şi ne proiectăm în ea, şi deci ne aflăm în două situaţii în acelaşi timp şi este de două ori mai dificil să ieşi de aici.”

6. „E destul de ciudat – să fii în cel mai bun caz, viu doar pe jumătate, să vezi lumea doar prin cuvinte, să trăieşti doar prin vieţile altora. Dacă cartea ar fi însă una interesantă, poate că n-ari fi atât de rău.”

Jean-Paul Sartre – Greata

1. „Fiecare clipă apare numai pentru a le aduce pe celelalte care urmează. Ţin din toată inima la fiecare clipă: ştiu că este unică, de neînlocuit – şi totuşi nu aş face nimic să o împiedic să se nimicească. Minutul acesta ultim pe care îl petrec în braţele cutărei femei întâlnită cu o zi mai înainte – minut pe care îl iubesc cu patimă, femeie de care sunt pe punctul de a mă îndrăgosti – minutul acesta vă lua sfârşit, ştiu. N-am să mai regăsesc nici femeia asta, nici noaptea, niciodată. Mă concentrez asupra fiecărei secunde, încerc să o epuizez; nimic nu trece fără ca eu să-l sesizez, să nu-l fixez pentru totdeauna în mine, nimic, nici tandreţea trecătoare a ochilor acestora frumoşi, nici zgomotele străzii, nici lumina falsă a zorilor; şi cu toate acestea, minutul se scurge şi nu-l reţin, îmi place că se duce.”

2. „Atunci când trăieşti, nu se întâmplă nimic. Decorul se schimbă, oamenii intră sau ies, asta e totul. Începuturi nu există niciodată. Zilele se adaugă la alte zile fără rimă şi fără motiv, e o adiţiune interminabilă şi monotona. Nici sfârşit nu există; nimeni nu părăseşte vreodată o femeie, un prieten, un oraş dintr-o dată.”

3. „Doar ştii, ca să te apuci să iubeşti pe cineva e o întreagă acţiune. Trebuie să ai energie, curiozitate, să fii orbit… Ba, la început e un moment în car trebuie să sari peste o prăpastie: dacă te apuci să gândeşti, nu mai faci nimic. Ştiu că n-o să mai sar niciodată.”

Mihail Sebastian – Jurnal 1935-1944

1. „Din momentul în care renunţi să fii singur, totul e pierdut.”

2. „El este un om de dreapta, până la ultime consecinţe. În Abisinia, a fost cu Italia. În Spania, cu Franco. La noi, cu Codreanu. Face numai eforturi – cât de penibile? – pentru a ascunde acest lucru, cel puţin faţă de mine. Dar se întâmplă să-l răzbească, şi atunci ţipă, cum a ţipat aseară.” (autorul despre Mircea Eliade)

3. „Triste, triste timpuri. Ce val de trivialitate, în care se îneacă toţi, din ipocrizie, din laşitate, din interes. Va veni o zi în care se va putea vorbi deschis despre aceste negre zile? Sunt convins, sunt absolut convins. Aş vrea să mai fiu atunci de faţă.”

Contribuite Alex Chimu

Gabriel Garcia Marquez – Povestea târfelor mele triste

1. „Nimeni să nu se amăgească la gândul că va dura ce-şi doreşte mai mult decât tot ce a fost.”

2. „A fost ceva nou pentru mine. Nu cunoşteam vicleşugurile seducţiei şi veşnic îmi alesesem la întâmplare iubitele de o noapte, mai curând luându-mă după preţ decât după farmecele lor, şi făcusem dragoste fără dragoste, pe jumătate îmbrăcaţi, de cele mai multe ori, şi întotdeauna pe întuneric, pentru a ne închipui că suntem mai buni. În noaptea aceea am descoperit plăcerea de necrezut de a contempla trupul unei femei adormite fără îmboldirea dorinţei sau opreliştile pudorii.”

3. „Casa, ca orice bordel în zori, era tot ce poate fi mai aproape de paradis.”

4. „Solemn, de parcă tocmai ar fi descoperit acest adevăr, mi-a spus: Lumea înaintează. Da, i-am răspuns, înaintează, dar învârtindu-se în jurul soarelui.”

5. „Astăzi ştiu că nu a fost o nălucire, ci încă un miracol al primei iubiri din viaţa mea aflate abia la nouăzeci de ani.”

6. „ (…) Şi încheie pe un ton serios, din tot sufletul: Să nu mori fără să vezi cât de minunat e să ţi-o tragi din dragoste.”

Contributie Alex Chimu

Paulo Coelho – Unsprezece minute

1. „Viaţa este foarte rapidă; îi face pe oameni să treacă de la cer la infern în câteva secunde.”

2. „Pot alege între a fi o victimă a lumii sau o aventurieră în căutarea comorii sale. Totul ţine de felul cum îmi voi privi viaţa.”

3. „Unsprezece minute. Lumea gravita în jurul a ceva ce dura doar unsprezece minute. Şi din cauza acestor unsprezece minute dintr-o zi de douăzeci şi patru de ore (admiţând că toţi fac dragoste cu soţiile lor în fiecare zi, ceea ce era o adevărată absurditate şi o minciună totală), ei se căsătoreau, întreţineau o familie, suportau plânsetul copiilor, se dădeau de ceasul morţii ca să se justifice când ajungeau târziu acasă, se uitau la zeci, sute de alte femei cu care le-ar fi plăcut să se plimbe în jurul lacului din Geneva, îşi cumpărau haine scumpe pentru ei, rochii încă şi mai scumpe pentru ele, plăteau prostituate ca să compenseze ceea ce le lipsea, susţineau o uriaşă industrie de cosmetice, diete, gimnastică, pornografie, putere — şi când se întâlneau cu alţi bărbaţi, contrar legendei, nu vorbeau niciodată despre femei. Discutau despre funcţii, bani şi sport. Era ceva putred cu civilizaţia; şi nu era vorba despre despădurirea Amazoniei, stratul de ozon, dispariţia urşilor panda, fumatul, alimentele cancerigene, situaţia din penitenciare, cum urlau ziarele. Era exact domeniul în care lucra ea: sexul.”

4. „Şi fiinţa umană poate îndura o săptămână de sete, două săptămâni de foame, mulţi ani fără acoperiş, dar singurătatea nu o poate îndura.”

5. „… oamenii au nevoie să creadă ca să-şi dea un sens vieţii lor.”

6. „După atîta convieţuire cu persoanele care vin aici, ajung la concluzia că sexul poate fi utilizat ca oricare alt drog: ca să fugi de realitate, ca să-ţi uiţi problemele, ca să te relaxezi. Şi, ca toate drogurile, e o practică nocivă şi distrugătoare.”

7. „Sexul este arta de a controla lipsa de control.”

8. „Clienţii ştiu că trebuie să plătească pentru ceea ce ar trebui să aibă gratis, şi asta e deprimant. Femeile ştiu că trebuie să vândă ceea ce ar prefera să dăruiască doar din plăcere şi afecţiune, şi asta e distructiv.”

9. „Tot ce este contra naturii, contra dorinţelor noastre celor mai intime, toate acestea sunt anormale din punctul nostru de vedere, deşi din punctul de vedere al lui Dumnezeu par o aberaţie. Ne căutăm infernul, ne trebuie milenii ca să-l construim şi, după multă strădanie, putem trăi acum în cel mai rău chip cu putinţă.”

Contributie Alex Chimu

Nedjma – Fructul interzis

1. „… idioate care poartă voalul pentru că nu vor să poarte secolul şi care cerşesc un paradis pe jumătate de preţ.”

2. „Ştii ceva? Nu cred deloc în păcat, Iar cei care se tot împăunează cu asta, la ziua Judecăţii de Apoi nu vor avea altceva de arătat Stăpânului peste lumi decât mădulare pline de bube uscate drept unic şi hidos păcat. Se iluzionează amarnic că mârşăviile comise cu boţul lor de carne împuţită Îl vor impresiona! Însă îţi spun că toţi aceşti pui de lichele vor putrezi în iad pentru că n-au fost în stare să comită frumoasele şi nobilele păcate, demne de nesfârşita măreţie a Dumnezeului Atotputernic!”

3. „Să iubeşti, fata mea. Doar să iubeşti. Este unicul păcat care merită drept recompensă paradisul.”

Contributie Alexandru Chimu

Pascal Bruckner – Iubirea faţă de aproapele

1. „Ce căutau la mine logodnicele mele? Nu numai iubirea interzisă, brutală, ci şi bucuria copilăriei ce constă în a fi mângâiat, pupat, cuprins de mâini iubitoare.”

2. „Funcţia mea de curtezan amator nu se limita la actul fizic, ci aproape că semăna cu devotamentul. Mi se făceau confidenţe, împăcam familii, refăceam cupluri destrămate. În faţa mea, femeile îşi deschideau sufletele fără teamă, mă cufundam în intimitatea fiinţelor, eram nepericulos.”

3. „Dacă n-ai fi tu, ar fi altul”, iată ce-ar trebui să-şi spună amanţii când se iau în braţe: se cred indispensabili, dar sunt interşanjabili.”

4. „Adormeam soţ, mă trezeam funcţionar, mă lungeam curvar.”

5. „Întotdeauna am adorat momentul în care o femeie distantă, închisă ca un mormânt, ţi se dăruieşte, când pământul făgăduinţei devine pământul îngăduinţei.”

6. „Învăţase să deosebească orgasmul cafea, beţie straşnică ce mistuie şi calcinează, de orgasmul ceai, o uşoară şi delicată chercheleală; dar simţea şi orgasmul val seismic care devastează până-n creştetul capului, orgasmul foc de artificii ce-şi trimite strălucirile în cele patru colţuri ale trupului.”

7. „Dragostea este, în principiu, un proces de domesticire a noutăţii: ea transformă necunoscutul în familiar, îl integrează în cursul normal al lucrurilor.”

Contributie Alexandru Chimu

Henry Miller – Tropicul cancerului

1. „La limitele extreme ale spiritualităţii sale, omul se găseşte din nou gol ca un sălbatic. Când îl găseşte pe Dumnezeu, aşa cum se întâmplă, n-a mai rămas nimic din el, doar un schelet. Trebuie să te afunzi din nou în viaţă să pui ceva carne pe tine. Cuvântul trebuie să devină carne, sufletul e-nsetat. Pe orice firmitură îmi vor cădea ochii, voi sări şi-o voi devora. Dacă viaţa e lucrul primordial, atunci voi trăi, chiar dacă trebuie să devin canibal. Până acum, am încercat să-mi salvez pielea, am încercat să conserv cele câteva bucăţele de carne ce-mi ascund oasele. S-a terminat cu asta. Am atins ultimul prag de suportabilitate. Sunt cu spatele la zid, n-am unde să mă mai retrag. Din perspectiva istoriei, sunt mort. Dacă mai e ceva dincolo, va trebui să sar înapoi. L-am găsit pe Dumnezeu, dar nu-mi ajunge. Doar spiritul meu e mort. Fizic, sunt viu. Moral, sunt liber. Lumea de care m-am despărţit e o menajerie. Zorii luminează o lume nouă, o junglă lumească în care spiritele slăbănoage cutreieră cu gheare ascuţite. Oi fi eu hienă, dar o hienă slăbănoagă şi flămândă: am plecat la îngrăşat.”

2. „Totuşi, nu-mi pot scoate din cap diferenţa enormă ce există între idei şi viaţă. E o dislocare permanentă, cu toate că ne străduim să aruncăm peste amândouă un magnific acoperământ. Şi nu se potriveşte. Ideile trebuie însoţite de acţiune. Dacă nu există sex şi vitalitate în ele, nu există nici acţiune. Ideile nu pot exista singure într-un vid spiritual. Ideile sunt legate de viaţă: idei ale ficatului, idei ale rinichiului, idei interstiţiale etc. Dacă nu s-ar fi pus problema decât a unei idei, Copernic ar fi făcut praf macrocosmosul existent, iar Columb ar fi eşuat în Marea Sargasselor. Estetica ideii produce ghivece de flori, iar ghivecele de flori la pui pe pervazul de la geam. Dar dacă nu este soare şi nu plouă, ce rost mai are să pui florile la geam?”

3. „Am crezut cândva că ţelul cel mai înalt pe care un om putea să şi-l propună era acela de a fi uman, dar acum văd că acest ţel n-avea altă raţiune decât aceea de a mă distruge. Astăzi sunt mândru că pot afirma că sunt inuman, că aparţin nu oamenilor şi guvernelor, că n-am nimic în comun cu credinţele şi principiile. N-am nimic de-a face cu maşinăria scârţâitoare a omenirii, eu îi aparţin pământului.”

Contributie Alexandru Chimu

Honoree de Balzac – Iluzii pierdute

1. “Simt oarecare multumire la gandul ca nu voi mai trai decat in inimile voastre. Acolo imi va fi mormantul… Nici nu-mi doresc altul. Inca o data, adio!… E cel din urma!”

2. “Fata de gravitatea subiectului, s-a scris foarte putin despre sinucidere. N-a prea fost studiata, poate si din pricina ca e o boala greu de studiat. Sinuciderea este urmarea unui sentiment pe care l-am numi, cu voia dumneavoastra, autopretuire, ca sa nu-l confundam cu onoarea. In ziua cand omul se dispretuieste, in ziua cand se vede dispretuit, in momentul cand realitatea vietii e in dezacord cu sperantele sale, omul se ucide si se pleaca astfel in fata societatii, in ochii careia nu vrea sa se mai arate dezbracat de virtuti ori de stralucire. Orice s-ar spune, printre atei (caci crestinul trebuie exceptat de la sinucidere) , numai lasii accepta o viata dezonorata. Sinuciderea e de trei feluri: e mai intai sinuciderea care nu-i decat ultimul acces al unei boli lungi si care apartine desigur patologiei; apoi, sinuciderea din disperare; si, in sfarsit, sinuciderea din rationament. Lucien vroia sa se spanzure din disperare si din rationament, cele doua sinucideri asupra carora poti sa revii; caci irevocabila e doar sinuciderea patologica.”

3.”Unele fiinte sunt ca niste zerouri, le trebuie o cifra inainte, si numai atunci nimicnicia lor dobandeste o valoare nebanuita. Eu nu pot dobandi valoare decat printr-o alianta cu o vointa puternica, neinduplecata.”

Contributie Alter Nemo

Ray Bradbury – Fahrenheit 451

1. „― E o muncă frumoasă. Luni o arzi pe Millay, miercuri il arzi pe Whitman, vineri pe Faulkner – îi arzi până se prefac în cenuşă, pe urmă arzi şi cenuşa: asta-i deviza noastră profesională.”

2. „În venele femeii curgă un sânge nou, care o înnoise parcă din cap până în picioare. Obrajii îi erau foarte îmbujoraţi, iar buzele arătau proaspete, pline de culoare, moi şi destinse. Se vede că era sângele altcuiva. Măcar de-ar fi fost şi carnea, şi creierul, şi memoria altcuiva! Măcar de-ar fi putut să îi ducă şi sufletul la curăţătorie, ca pe o haină, să-i deşerteze buzunarele şi să-l aburească, să-l spele bine, apoi să-l umple la loc şi să i-l aducă înapoi a doua zi dimineaţa. Măcar…”

3. „N-ai fost acolo, n-ai văzut cu ochii tăi.  Trebuie să fie ceva în cărţile astea, ceva pe care nu ni-l putem închipui, dacă o femeie e în stare să rămână, de dragul lor, într-o casă în flăcări! Nu rămâi de florile mărului într-o astfel de casă.”

4. „M-am gândit şi la cărţi. Şi pentru prima oară mi-am dat seama că în spatele fiecărei cărţi e un om. Un om a trebuit să o gândească pe fiecare. Şi omul acela a avut nevoie de mult timp până să o aştearnă pe hârtie. Niciodată nu mă gândisem la asta.”

5. „O carte e o puşcă încărcată, ascunsă în casa vecină: pune-o pe foc, smulge armei focosul, zdrobeşte cugetul omului! Cine ştie ce poate să pună la cale un om cult? Poate că voi fi chiar eu ţinta lui, pentru că nu pot să îl sufăr.”

6. „Oamenii de culoare nu pot să sufere povestea Micului negru Sambo; pune-o pe foc! Albii sunt cam stânjeniţi de Coliba unchiului Tom; pune-o pe foc! Cutare a scris o carte despre influenţa tutunului asupra cancerului pulmonar – spre indignarea fumătorilor: pune cartea pe foc! Seninătate şi calm, Montag! Scoate-ţi zbuciumul afară, ba şi mai bine ar fi să îl azvârli în crematoriu. Înmormântările sunt un obicei păgân si nefericit? Elimină-le şi pe ele!”

7. „În zilele noastre nu te mai ascultă nimeni. Nici măcar cu pereţi nu pot vorbi, pentru că pereţi zbiară la mine. Cu nevastă-mea nu pot sta de vorba pentru că ea ascultă pereţii. Am simţit nevoia să găsesc pe cineva care să mă asculte; şi poate că, dacă m-ar lăsa să vorbesc destul, aş ajunge să vorbesc omeneşte. De asemenea, aş vrea să mă ajuţi să pricep ceea ce citesc. „

8. „Avem tot ce ne trebuie ca să fim fericiţi, dar nu suntem fericiţi. Ceva ne lipseşte. M-am uitat în jurul meu şi mi-am dat seama că îmi lipsesc tocmai cărţile, la a căror ardere am contribuit din plin, vreme de zece-doisprezece ani. Şi m-am gândit: poate că în cărţi se află izbăvirea!”

9. „Cărţile nu erau decât un fel de receptacul în care oamenii înmagazinau o mulţime de cunoştinţe, pe care se temeau că ar putea să le uite. Nu e nimic magic în cărţi; magic e doar ceea ce spun cărţile şi însuşi faptul că în ele peticele universului sunt însăilate într-un veşmânt pe măsura noastră.”

10. „Cu cât sunt mai mulţi porii unei cărţi, cu cât mai multe detalii de viaţă veridic înregistrate poţi desprinde de pe un centimetru pătrat de hârtie, cu atât mai bună e literatura respectivă. Cel puţin, asta e definiţia pe care o dau eu literaturii: a zugrăvi amănunţit. În amănunte inedite. Scriitori buni ating adesea viaţa. Cei mediocrii îşi plimbă peste ea o mână grăbită. Iar cei proşti o siluiesc şi o lasă apoi, sfâşiată, pradă muştelor. Ai înţeles acum de ce sunt privite cărţile cu ură şi cu teamă? Ele dezvăluie porii de pe faţa vieţii. Oamenii comozi vor să vadă doar figuri de ceară, fără pori, fără păr, fără expresie.”

11. „Dar cine a izbutit oare vreodată să se smulgă din ghearele ce-l împresoară pe om în clipa în când dă drumul televizorului? Acesta te plămădeşte întocmai cum vrea el. e un mediu la fel de real ca şi lumea; e însuşi adevărul. În veşnică devenire! O carte poate fi respinsă cu ajutorul raţiunii!”

12. „Cărţile au menirea să ne aducă aminte ce măgari şi nerozi suntem.”

13. „Cei mai mulţi dintre noi nu putem să ne deplasăm, să stăm de vorbă cu toată lumea  şi să vizităm toate oraşele de pe glob: n-avem nici timp, nici bani, nici atâţia prieteni. Lucrurile de care ai nevoie dumneata, Montag, sunt risipite în lume, dar singurul mod în care un om de rând poate vedea nouăzeci şi nouă la sută dintre ele e să citească o carte.”

14. „Totdeauna am spus: poezia înseamnă lacrimi, poezia îndeamnă la sinucidere şi trezeşte sentimente îngrozitoare – e boală curată!”

15. „Ce necredincioase pot fi cărţile! Se întorc împotriva ta tocmai când îţi închipuiai că te poţi bizui pe ele! Oricine le poate folosi!”

16. „Fiecare om trebuie să lase ceva după moartea lui, obişnuia să spună bunicul meu. Lasă un copil, sau o carte, sau un tablou, sau o casă, sau un zid, sau o pereche de pantofi croiţi de mâna lui, sau o grădină semănată cu plante. Un lucru pe care el şi-a lăsat într-un fel sau altul pecetea şi la care sufletul lui se poate întoarce după moarte, astfel încât atunci când oamenii se uită la copacul sau la floarea cu pricina, e şi el prezent. Nu are importanţa ce anume faci, mai spunea bunicul, totul e să schimbi în aşa fel lucrurile pe care le atingi, încât, după ce ţi-ai luat mâinile de pe ele, lucrurile să-ţi semene ţie.”

Recenzie Fahrenheit 451

Alice Hoffman – Regina de gheata

1. “Care este diferenţa dintre dragoste şi obsesie? Nu te-au făcut amândouă să stai treaz noaptea, să bântui pe străzi, o victimă a propriei tale imaginaţii, a propriei inimi? Nu te-ai scufundat în amândouă, cu capul înainte, în nisipuri mişcătoare? Nu era fiecare bărbat îndrăgostit un prost şi fiecare femeie o sclavă? Dragostea era ca ploaia: s-a transformat în gheaţă sau a dispărut. Acum o vezi, acum nu o mai găseşti, indiferent cât mult cauţi. Dragostea s-a evaporat; obsesia era mai reală; durea, ca un ac în fund, o piatră în pantof. Nu dispărea într-o clipă. Un telefon de dimineaţă plin de regrete. O scrisoare care spunea, Dragă, la revedere din partea mea. Obsesia avea un gust familiar. Ceva ce ştiai de o viaţă. Se instala şi stătea la pândă; rămânea cu tine.”

2. “Am pus trandafirii în congelator pentru a doua zi. Păstrare la rece pentru o inimă rece.”

3. “Asta-i tot ce-i trebuie cuiva care este prizonierul unei obsesii: singura posibilitate prin care o dorinţă poate deveni realitate, o cât de mică probă care să-ţi arate că nu eşti singur în întuneric.”

4. “Puteam să-mi pun o dorinţă şi să o transform în sânge Şi oase. Asta cum i s-ar părea? Aveam gheaţă în vene; eram mai rece şi mai distantă decât o planetă întunecată şi lipsită de soare. Dacă asta voia, în acest caz puteam fi femeia perfectă pentru el.”

5. “A umplut cada cu apă. Tot ce puteam auzi era apa de la robinet. Am înţeles că era singurul mod în care puteam fi împreună – elementele cele mai atrase unele de altele sunt cele care se distrug unele pe altele. M-am aplecat şi am pus o mână în cadă, împroşcând în toate părţile. Apa era rece ca gheaţa. O simţeam până pe şira spinării.”

6. “- Nu înţelegi? Nu ascunzi ceea ce crezi că este frumos. Ascunzi ceea ce nu este în regulă. Ascunzi că eşti un monstru.”

7. “Nu-i de mirare că mă ţineam departe de bunătatea oamenilor; îmi făcea mai mult rău. Poţi să lupţi împotriva cruzimii, cu unghiile şi cu dinţii, dar compasiunea te copleşeşte, te ia cu totul, te face să fii conştient de toate greşelile.”

8. “Era ceva ce n-aş fi crezut despre cuvinte, propriile mele cuvinte, spuse cu voce tare, cele pe care le-am spus pentru a-i da o mângâiere, o speranţă, toate acele lucruri în care nu am crezut niciodată. Ele m-au salvat.”

9. “când eşti împreună cu cineva, ţi se pare că eşti unica fiinţă care nu e singură. Atât de diferit, deoarece atunci când eşti îndrăgostit, asta-i ironia: îţi simţi singurătatea atât de tare încât te doare. Atunci când nu sunt cu tine.”

Recenzie Regina de gheata

Fanus Neagu – In vapaia lunii

1. “Dragostea insa,ca si viata,cere totul.Dragostea este daruire deplina.Cine iubeste cu adevarat,duce in el ceva din frumusetea si nebunia marilor.”

2. “(…) muierea puturoasa si pusa pe cearta e mai rea decat dracul!”

3. “(…) e mai usor sa pazesti un card de iepuri decat un om lacom.”

4. “(…) funia batranetii se innoada doar cu a clopotului.”

5. “Se vede treaba ca visele se nasc in stomac si urca sa moara in gura.Bine-ar fi,zau, sa nu le aiba omul deloc.”

6. “(…) nimic nu miroase mai scarbos pe lume decat sudoarea fricosului.”

7. ‘Imprumutul,bre,e o boala cu bucluc:dai cu o mana si alergi cu zece picioare sa scoti ce ai dat!”

8. “Daca te doare,plangi si-ti trece.(…)Plansul intareste pe om cum intareste apa clocotita lemnul.”

Contributie Cristinutza

Paulo Coelho – La raul Piedra am sezut si-am plans

1. “Noi toţi am avut parte de o asemenea experien¬ţă în viaţă. Noi toţi, la un moment dat, ne am spus printre lacrimi: „Sufăr din cauza unei iubiri care nu merită.” Suferim deoarece ne imaginăm că dăm mai mult decît primim. Suferim deoarece dragostea noastră nu este recunoscută. Suferim pentru că nu ne putem impune propriile noastre reguli.”

2. “LA RÎUL PIEDRA … am şezut şi am plîns. Legenda povesteşte că tot ce cade în apele acestui rîu – frunzele, insectele, penele păsărilor – se preschimbă în pietrele din albia lui. Ah, ce n aş da să mi pot smulge inima din piept şi să dau cu ea de a azvîrlita pe firul apei, şi atunci nu m ar mai încerca nici durere, nici dor, nici amintiri. “

3. “Fie ca lacrimile să mi curgă atît de mult, încît iubitul meu să nu ştie niciodată că într o zi am plîns de dorul lui. Fie ca lacrimile să mi curgă atît de mult, încît să pot da uitării rîul Piedra, mînăstirea, biserica din Pirinei, ceaţa, potecile pe care le am bătut împreună.”

4. “Iubirea ne face poate să îmbătrînim înainte de vreme şi ne reîntinereşte cînd tinereţea s a dus. Cum să nu ţi aminteşti însă momentele acelea? Tocmai de aceea scriam, ca să mi prefac tristeţea în nostalgie, singurătatea în amintiri”

5. “Pentru ca atunci cînd îmi voi fi terminat de povestit mie însămi povestea asta, să mi o pot azvîrli în Piedra “

Contributie Stefy

Pascal Bruckner – Luni de fiere

1. „Nu râde de autobuz: nu există un loc de elecţiune pentru o dragoste la prim a vedere. Chiar şi o cutie pe roţi poate deveni anticamera paradisului atunci când crezi în hazard.”

2. „Cum să eviţi primele cuvinte veşnic aceleaşi, cum să te arăţi în acelaşi timp delicat, original, seducător, ispititor? Întrebare gravă care fu, presupun, cea a Diavolului în ultim a seară a Facerii.”

3. „Ai remarcat, domnule, că femeile îi doresc mai ales pe bărbaţii bine, însoţiţi? O persoană frumoasă lângă ei le dă îndată o valoare incomparabilă, chiar dacă sunt urâţi sau dizgraţioşi. E ceea ce a simţit Rebecca văzându-te cu prietena dumitale.”

4. „Ştii că, dezbrăcându-se, bărbaţii si femeile îşi pierd deseori graţia de care au dat dovadă îmbrăcaţi: nuditatea este un veşmânt prost croit în care înoată încurcaţi.”

5, „Despărţirea este o anticipare a rupturii pentru că ne obişnuieşte cu ideea că poţi trăi fără celălalt.”

6. „A iubi înseamnă să-i dau celuilalt, cu propriul meu consimţământ, o putere infinită asupra mea. Cum de putusem contribui la propria mea servitute?”

7. „De fiinţa care ne este cea mai dragă ne temem cel mai mult. Iar gelozia este doar o formă a imaginaţiei terorizate care transformă în certitudine cea mai mică bănuială.”

8. „Dragostea înseamnă evident două solitudini care se împerechează ca să creeze o neînţelegere. Există însă neînţelegere mai seducătoare? Iar adevărata înţelepciune nu rezidă oare într-o capacitate neîncetată de a te îndrăgosti din nou? Începutul unei legături Îşi imprimă stilul asupra a tot ceea ce va urma: clipă magică asupra căreia vorbele amanţilor vor reveni neostoit pentru a povesti până la tocire dulceaţa primelor zile. De fapt, primul contact se află de partea speranţei, el repune pe linia de plutire visul nebunesc al unei iubiri autentice, definitive. Iată de ce există întâlniri prea frumoase care ucid sentimentul, întâlniri banale care emit o judecată prematură asupra josniciei relaţiilor, altele în sfârşit purtătoare de exigenţe cărora amanţii nu li se pot sustrage fără să decadă.”

9. „Existenţa comună secreta încredere şi linişte. Momente unice care nu se povestesc: căci fericirea are o poveste care nu este povestea obişnuită; ea este confuzia memoriei cu uitarea: amintiri ale unor episoade atât de dense încât sunt şterse de însăşi perfecţiunea lor, încremenite într-o estompare veşnică.”

10. „Perversiunea nu este forma bestială a erotismului ci partea sa civilizată: copulaţia este demnă de animal, numai devianţa este umană, im punând o măsură barbariei organelor, şi construieşte o artă complexă altoită pe o natură simplistă. In perverşi există un artist, un artist care-şi împarte domeniul cu un preot într-o aceeaşi fervoare pentru artificiu.”

11. „Astăzi, iubirile noastre mor de saţietate înainte chiar de a fi cunoscut foamea. Iată de ce amanţii sunt atât de trişti: ştiu că n-au alt duşman decât pe ei înşişi, că sunt în acelaşi timp izvorul şi secătuirea unirii lor. Pe cine să acuzi, vai, dacă nu “pe noi doi” şi ce amărăciune e mai mare decât să-I ucizi pe cel pe care-l adori prin simplul fapt de a fi împreună?”

12. „De fapt mă plictiseam de moarte cu ea. Iar plictisul este un tovarăş pe care nu-l suporţi decât în singurătate: pentru că nu vrei martori în acele clipe blestemate, de frică să nu capeţi de Ia ei o imagine infamantă.”

13. „Ce este un cuplu? Renunţarea la existenţă în schimbul siguranţei, chipul fără atracţie al dragostei legitime. Acest spaţiu închis le banalizează şi pe fiinţele cele mai puţin dotate pentru banalitate, le îngreuiază pe cele mai mercuriale.”

14. „Astăzi, tragedia nu se mai abate asupra oamenilor din blestem, ea se naşte din stângăcia lor. Cazi în nenorocire gafând, printr-o suită de gigantici paşi greşiţi. Dramele noastre nu sunt doar dureroase: ele suferă de handicapul suplimentar de a fi ridicole. Nu mai avem nici măcar scuza fatalităţii.”

15. „Sunt victorii-care duc la un impas tot aşa cum sunt înfrângeri care deschid căi noi.”

16. „O ştii sau n-o ştii: există o tradiţie a durerii feminine, în jurul femeilor părăsite se formează îndată o solidaritate;”

17. „Sentimentul este ceva ce se poate pierde ca un ceas, epuiza încet ca un cont în bancă şi regăsi ca o pălărie.”

Recenzie Luni de fiere

Ernesto Sabato – Inainte de tacere

1. „Cand oamenii ma opresc pe strada, in piata sau in tren, ca sa ma intrebe ce carti trebuie citite, intotdeauna le spun: „Cititi ceea ce va pasioneaza, va fi singurul lucru care va va ajuta sa suportati existenta.””

2. „Cand dragostea este deja nerostita, iar vechile rani raman fara alinare, descoperim ultima singuratate: aceea a indragostitului fara iubita, a copiilor fara parinti, a tatalui fara copii.”

3. „Pe masura ce ne apropiem de moarte, ne inclinam spre pamant. Dar nu spre pamant, in general, ci spre acea bucatica infima, dar atat de iubita, bucatica atat de draga in care s-a petrecut copilaria noastra.”

4. „Scriitorul trebuie sa fie un martor incoruptibil al timpului sau, cu curajul de a spune adevarul si de a se ridica impotriva autoritatii oficiale care, orbita de interesele proprii, pierde din vedere sacralitatea fiintei umane. El trebuie sa se pregateasca pentru a-si asuma ceea ce etimologia cuvantului martor ii arata: martiriul. Anevoios este drumul care il asteapta: cei puternici il vor califica drept comunist pentru ca pretinde dreptate pentru cei sarmani si infometati; comunistii il vor eticheta drept reactionar pentru ca reclama libertate si respect pentru persoana. In aceasta teribila dualitate va trai sfasiat si indurerat, dar va trebui sa se apere cu dintii si cu unghiile.”

5. „Despre vis se poate spune orice, mai putin ca e minciuna.”

6. „Atat de departe de Argentina adolescentei mele, cu universitati extraordinare, care au dat lumii mari oameni, dar care astazi este o palida ramasita a unui castel minunat.”

7. „ Asta m-a facut sa ma gandesc la ce se intampla: o lume care parea sa se indrepte spre propria dezintegrare, in timp ce viata ne privea cu ochii deschisi, flamanzi de atata umanitate.”

8. „Preabusirea omului intr-o realitate in care birocratia si puterea au luat locul metafizicii si zeilor. Pierdut intr-o lume de tuneluri si coridoare, scurtaturi si rascruci, intre peisaje intunecate si colturi obscure, omul tremura in fata inexistentei vreunui scop si a esecului oricarei comunicari.”

9. „Fiindu-mi impsibil sa-l reinvii pe Jorge, m-am cufundat in religie, in parapsihologie, in ezoterisme, dar nu l-am cautat pe Dumnezeu ca pe o afirmatie sau ca pe o negatie, ci ca pe o persoana care sa ma salveze, care sa ma ia de mana ca pe un copil suferind. Ceea ce inainte citisem cu judecata critica, acum absorbeam ca un insetat.”

10. „In tineretea mea, in mai multe ocazii, am avut tentatia sinuciderii, dar m-am salvat prin intelegerea suferintei celor care s-ar fi intristat din cauza mortii mele. Mereu va exista cineva pentru care absenta noastra ar fi ireparabila: o mama, un tata, un frate; oricine ar fi, oricat de indepartat; un prieten drag, chiar si un caine.”

Recenzie Inainte de tacere

Bernard Schlink – Cititorul

1. „Ce pline de vraja sunt perioadele de boala in copilarie si in adolescenta! Lumea din afara, din libertate, din curte, din gradina sau de pe strada patrunde in camera bolnavului doar ca un zgomot surd. Inauntru creste lumea povestilor si a fapturilor despre care citeste bolnavul. Febra, care slabeste simtul realităţii, ascutind in schimb fantezia, face din camera de suferinta un spatiu nou, in egala masura familiar si strain; in cutele perdelei si in desenul tapetului, monstrii isi arata mutrele grotesti, iar scaunele, mesele, rafturile si dulapul devin o aglomerare de munti, de cladiri sau corabii, cand foarte aproape incat le-ai putea atinge cu mana, cand la o enorma departare. Bataile ceasului din clopotnita, huruitul motorului vreunui automobil care trece intamplator, luminand cu farurile peretii si tavanul, insotesc bolnavul in orele lungi din noapte. Sunt ore fara somn, dar nu de insomnie, nu ore ale unei lipse, ci ore ale preaplinului. Dorinte, amintiri, spaime si bucurii compun labirinturi in care bolnavul se pierde, se regaseste si se pierde din nou. Sunt ore in care totul devine posibil, atat binele cat si raul.”

2. „Dar fuga inseamna nu numai sa pleci, ci si sa ajungi undeva. Iar trecutul in care soseam eu, ca istoric al dreptului, nu era mai lipsit de viata ca prezentul. Plenitudinea trecutului nu era doar contemplare, cum ar putea crede probabil cineva care priveste din afara, in timp ce prezentul inseamna participare. Sa te ocupi de istorie inseamna sa arunci poduri intre trecut si prezent si sa analizezi ambele perspective.”

3. „Citisem in toti anii aceia tot ce gasisem despre analfabetism. Imi era cunoscuta neajutorarea din viata de zi cu zi la gasirea unei strazi, a unei adrese sau la alegerea unui alt fel de mancare intr-un restaurant, teama cu care analfabetul urmeaza doar modelele prestabilite si actiunile de rutina verificate, energia de care are nevoie ca sa isi camufleze nestiinta de carte, neputinta care il tine de viata propriu-zisa. Analfabetismul inseamna marginalitate. Prin faptul ca avusese curajul sa invete sa scrie si sa citeasca, Hanna a facut pasul hotarator de la starea de subordonare la descoperirea constiintei de sine.”

4. „Cand ai pierdut timpul propice, cand ti se refuza ori ti s-a refuzat vreme indelungata un lucru, el vine prea tarziu, chiar daca, de fapt, castigandu-l cu multa truda, il primesti cu bucurie. Ori nu exista „prea tarziu”, ci doar „tarziu”, si mai bine „tarziu” decat „niciodata”? Nu stiu.”

5. „Am fost uluit cata literatura mai veche se poate citi intr-adevar de parca ar fi actuala, iar cine nu are habar de istorie poate cu atat mai mult sa vada in modul de existenta din timpurile trecute pur si simplu modul de existenta al unor spatii mai indepartate.”

Recenzie Cititorul

Denis Diderot – Nepotul lui Rameau

1. „Cel care e văzut mereu singur, stând gânditor pe banca lui d’Argenson, sunt eu. Vorbesc cu mine însumi despre politică, despre dragoste, despre arta literară sau despre filozofie; şi dau frâu liber minţii, în toată nestăvilirea ei; o las în voie să urmărească primul gând, cuminte sau zănatic, care-mi trece prin cap, aşa cum îi vedem făcând pe tinerii noştri dezmăţaţi care urmăresc prin aleea Foy vreo curtezană cu aer uşuratic, cu faţa surâzătoare, cu ochii vii, cu nasul în vânt, părăsind-o apoi ca să urmărească alta, legându-se de toate şi nerămânând cu nici una. Gândurile sânt fetişcanele mele desfrânate.”

2. „Asta e spre fericirea lui, dar e totodată şi ceea ce îmi place mai mult la oamenii de geniu. Nu sunt buni decât pentru un singur lucru, şi atâta tot; habar n-au ce înseamnă să fie cetăţeni, taţi, mame, fraţi, rude, prieteni. Fie vorba între noi, e bine să le semeni din toate punctele de vedere, numai că nu e de dorit să fie prea mulţi ca ei pe lume. De oameni e nevoie, dar de oameni geniali nu-i nevoie deloc; nu, pe legea mea, nu-i nici o nevoie.”

3. „Dacă minciuna poate folosi o clipă, în cele din urmă ea devine neapărat vătămătoare; iar adevărul, dimpotrivă, devine neapărat folositor până la urmă, cu toate că se poate întâmpla să vatăme la un moment dat.”

4. „E nespus de greu să fii cerşetor, când există atâţia neghiobi înstăriţi, pe socoteala cărora se poate trăi. Şi apoi, sila de tine însuţi este de nesuferit.”

5. „În natură, toate speciile se mănâncă una pe alta; în societate, toate stările se sfâşie una pe alta. Ne facem dreptate unii altora, fără ca legea să se amestece.”

6. „Şi, cu toate astea, văd nenumăraţi oameni cumsecade care nu sunt deloc fericiţi şi nenumăraţi oameni fericiţi care nu sânt deloc cumsecade.”

7. „Şi fiindcă pot să-mi câştig fericirea prin vicii înnăscute, dobândite fără muncă, păstrate fără sforţări, potrivite cu moravurile naţiei mele, pe placul celor care mă ocrotesc şi mai asemănătoare cu micile lor nevoi personale decât virtuţile care i-ar stingheri acuzându-i de dimineaţă până seara, ar fi ciudat să încep să mă frământ ca un suflet blestemat, să mă schimonosesc şi să mă fac altul decât sunt. Ar fi ciudat să plămădesc o fire care-mi e străină; ar fi ciudat să-mi caut însuşiri – hai să zicem demne de toată stima, ca să nu mai lungim vorba –, însuşiri a căror dobândire şi punere în practică m-ar costa mult de tot şi nu m-ar duce la nimic, ba poate chiar la mai rău decât nimic, făcându-i de batjocură pe bogătaşii pe lângă care cerşetorii de teapa mea încearcă să trăiască. Virtutea e lăudată, dar în schimb e urâtă şi fugi de ea, fiindcă te îngheaţă cu răceala ei, iar în lumea asta e bine să trăieşti mai la căldură. Şi-apoi aş deveni morocănos; de ce-ţi închipui oare că vezi, adeseori, cum cei cucernici sunt aspri, supărăcioşi şi neprietenoşi!? Fiindcă şi-au luat în spinare o sarcină care nu li se potriveşte; ei suferă şi, când suferi, îi faci şi pe alţii să sufere; un asemenea lucru nu-mi convine nici mie, nici ocrotitorilor mei; trebuie să fiu vesel, să ştiu să mă plec, să fiu glumeţ, bufon, caraghios. Virtutea se cere respectată, iar respectul e stânjenitor; virtutea se cere admirată şi nu e prea distractiv să tot admiri. Eu am de-a face cu oameni care se plictisesc şi trebuie să-i fac să râdă. Iar pentru că numai caraghiosul şi nebunul îi fac pe oameni să râdă, trebuie să fiu caraghios şi nebun, şi dacă natura nu m-ar fi făcut aşa, cel mai simplu lucru ar fi să par că sunt. Din fericire, nu-i nevoie să mă prefac; există şi aşa destui prefăcuţi, de toate soiurile, chiar dacă nu-i mai punem la socoteală pe cei care se prefac faţă de ei înşişi.”

8. „Iar prietenul Rameau, dacă s-ar apuca într-o bună zi să arate dispreţ pentru bogăţie, pentru femei, pentru traiul bun, pentru trândăvie; dacă s-ar apuca să facă pe virtuosul, ce-ar fi atunci? Un ipocrit. Rameau trebuie să fie ceea ce este, adică un tâlhar fericit printre tâlharii bogaţi, şi nu un fanfaron al virtuţii ori un virtuos silit să-şi ronţăie coaja de pâine singur sau printre calici. Şi-apoi, ca să-ţi vorbesc deschis, nu mă împac defel cu fericirea dumitale netulburată, nici cu aceea a câtorva visători de teapa dumitale.”

9. „Viciul nu-l vatămă pe om decât din când în când; manifestările viciului însă te lovesc la orice pas. Poate că e mult mai bine să fii obraznic decât să ai înfăţişarea unui obraznic; obraznicul din fire nu insultă decât din când în când, cel cu înfăţişare de obraznic insultă fără răgaz.”

10. „Aşa suntem toţi: ţinem minte numai cuvintele pe care credem că le înţelegem, din pricină că le întrebuinţăm adesea şi le folosim exact; iar în cap n-avem decât noţiuni nedesluşite.”

Recenzie Nepotul lui Rameau

Paulo Coelho – Zahir

1.„Mult dorita stabilitate e insotita de o adanca plictiseala.”

2. „Fanatismul e singura idee care nu inceteaza niciodata sa atate sufletul omenesc.”

3. „Fiinta omeneasca are doua mari probleme:prima e sa stii cand sa incepi si a doua,cand sa te opresti!”

4. „Nimeni nu trebuie sa se intrebe: de ce sunt nefericit? Intrebarea asta inchide in ea virusul distrugerii complete.Daca ne intrebam asa ceva,vom dori sa aflam ce ne face fericiti.Daca ce ne face fericiti e diferit de ceea ce traim,fie ne schimbam dintr-o data,fie devenim si mai nefericiti.”

5. „Lucrurile importante raman intotdeauna-cele care dispar sunt lucrurile pe care le credeam importante,dar care sunt inutile!”

6. „Nu sufar din cauza greutatilor traite,cred ca ele m-au ajutat sa fiu cine sunt acum.”

7. „Apropierea de moarte ne ajuta intotdeauna sa traim mai bine.”

8. „Intrebarile fundamentale ale vietii nu vor primi niciodata raspuns;dar si asa,putem merge mai departe.”

9. „Dragostea este o boala de care nimeni nu vrea sa scape.Cine a fost contaminat de ea nu vrea sa se faca bine,si cine sufera nu vrea sa fie vindecat.”

10. „Inima mea este in slujba mea si a lui Dumnezeu,nu in slujba altora!”

Contributie: keke

George Orwell – Ferma animalelor

1. „Snowball (n.m.: porc) se ocupa, de asemenea, cu organizarea celorlalte animale in ceea ce el numea Comitete de Animale. La acest lucru era efectiv neobosit: asa s-au constituit Comitetul pentru Productia de Oua la gaini, Liga Cozilor Curate la vaci, Comitetul de Reeducare a Tovarasilor Salbatici – al carui obiectiv era sa domesticeasca sobolanii si iepurii de camp -,  Miscarea pentru o Lana Mai Alba la oi si multe altele, pe langa initierea unor cursuri de alfabetizare.  In linii mari, aceste proiecte s-au dovedit niste esecuri.”

2. „Pisica (n.m.: care mereu se echiva de la munca)  s-a inscris in Comitetul de Reeducare si s-a aratat foarte activa o vreme. Intr-o zi, cineva a vazut-o stand pe un acoperis si vorbind unor vrabii care se tineau insa la o distanta sigura de ea: le spunea ca toate animalele erau de acum tovarase si ca orice vrabie, daca ar fi dorit, putea sa vina sa se aseze pe laba ei; dar vrabiile, cum-necum, au pastrat distanta.”

3. „S-a descoperit, de asemenea, ca animalele mai proaste, cum erau oile, gainile si ratele, nu fusesera in stare sa invete pe dinafara nici macar cele Sapte Precepte. Dupa multa gandire, Snowball a declarat ca Preceptele puteau fi reduse, intr-adevar, la o singura lozinca si anume: PATRU PICIOARE BINE, DOUA PICIOARE RAU! (…) Dupa ce a fost invatata pe dinafara, oile au dovedit o mare inclinatie pentru aceasta lozinca; ori de cate ori stateau intinse pe camp, odata incepeau toate sa behaie “Patru picioare bine, doua picioare rau! Patru picioare bine, doua picioare rau!” – si o tineau tot asa ore intregi, fara sa oboseasca deloc.”

4. „Boxer (n.m.: calul), care acum avusese timp sa cugete la aceste lucruri, a exprimat sentimentul general, zicand:  – Daca Tovarasul Napoleon spune asa, inseamna ca asa este – si, de atunci inainte, a adoptat si lozinca “Napoleon are intotdeauna dreptate.”, in plus fata de deviza lui personala “Am sa muncesc mai mult.”.”

5. „Un porc mergea pe piciorele din spate.(…) Dupa alte cateva momente, pe usa casei a iesit un lung sir de porci, toti mergand pe picioarele dinapoi. (…) Dar, exact in momentul acela, ca la un semnal, toate oile au izbucnit cu o behaiala asurzitoare: – Patru picioare bine, doua picioare mai bine! Patru picioare bine, doua picioare mai bine! Timp de cinci minute, oile au tinut-o asa, fara intrerupere.”

Contributie : Alina

Recenzie Ferma animalelor

Horia Roman Patapievici – Despre idei si blocaje

1. „Dacă un călător ideal ar poposi în România culturală a ultimelor decenii, ar fi frapat de faptul că aici ideile nu se dezbat, argumentele nu sunt ascultate, obiecţiile sunt trecute cu vederea, teoriile sunt luate în balon, iar sunetul calm al discuţiei se aude numai când autorii au murit ori când numele lor a primit confirmarea canonică a Occidentului. Călătorul nostru ar observa că la noi carţile originale nu suscită discuţii, şcolile de gândire sunt mode de împrumut ori grupuri sudate prin forţa convingerilor profitabile, teoriile noi trezesc apatii durabile şi stârnesc antipatii ireversibile, în timp ce, sub raport uman, competenţele cedează întotdeauna invidiilor, invidiile corup ireversibil onestitatea, adevărul cedează totul bârfei, bârfa nu cedează nici celei mai solide reputaţii, iar mersul ideilor este un povârniş al elanurilor avortate.”

2. „Între aceşti intelectuali de formaţie umanistă, o mare parte avea la bază dreptul, iar ca profesie avocatura. Ceea ce, spre sfârşitul veacului, a stârnit exasperarea unui Vasile Alecsandri, care se plângea că trăim într-un secol de “avocaţi şi deputaţi”, iar un Ion Ghica constata şi el că la noi, majoritatea actorilor intelectuali e formată dintr-o “pusderie de avocaţi şi jurnalişti”, “oameni stropiţi cu literatură şi filosofie”, având toate specialităţile în general şi nici una în special.”

3. „Cultura română modernă s-a format, în secolul al XIX-lea, având ca nucleu de creştere modelul culturii generale. Iar cultura generală, la rândul ei, s-a alcătuit în jurul beletristicii. Cult erai dacă ştiai numele câtorva autori canonici, erai la curent cu literatura de circulaţie, ascultai o anumită muzică şi te dovedeai capabil, oral ori în scris, să mânuieşti convenabil locuţiunile clasice ale paginilor roz din Larousse. Pe scurt, a fi cult însemna a fi citit literatură cultă. Formată ca o cultură de literatori, cultura generală avea limitele de orizont ale statuilor clasice: frumuseţea le întrecea adeseori inteligenţa.”

4. „După cum limbajul articulat separă gândirea de sentiment, limbajul argumentativ este principalul instrument de discriminare între gândirea “participativă” a culturii generale (pentru care totul cade sub categoria binelui şi a frumosului) şi gândirea “critic-disociativă” a culturii ideilor (pentru care exista numai adevăr şi fals). Or, a căuta să distingi între adevăr şi fals înseamnă a separa inteligenţa de sentiment şi argumentul de retorică.”

5. „Faţă de talentul decretat excepţional, mediul nostru cultural face fixaţie fie în negaţie, fie in adoraţie. Nimic nu se converteşte mai rapid, la noi, decât talentele în genii, geniile în statui, iar statuile în manualele de istorie naţională. Sau invers. Scriitorii noştri sunt sau neglijabili, sau geniali. Neglijabilii aglomerează interstiţiile lăsate de geniali în istoriile noastre literare, în timp ce genialii beneficiază de dreptul de a defila, oficial şi naţional, prin manuale. Dacă cele mai reuşite istorii literare scapă într-o oarecare măsură necesităţii spasmodice de a identifica cultura cu o galerie a statuilor de ceară a valorilor naţionale, manualele noastre nu izbutesc să scape acestei tentaţii şi seamănă respingător de mult cu o cazarmă a tuturor triumfurilor naţionale. Unde nu există dezbatere, nu există loc decât pentru decrete, care, după caz, pot fi în termeni fie de genii absolute, fie de nulităţi crase. În judecăţile critice pe care le produce spontan, cultura noastră nu pare a reuşi să asimileze termenul mediu (logic vorbind, nu valoric), acomodarea cu registrul moderaţiei (nu există valori singulare, ci numai valori în relaţie), a discernământului melodios, lipsit de excomunicare (a distinge nu înseamnă a discrimina; a discrimina nu înseamnă a înjosi sau a exclude) ori de idolatrizare. Din acest motiv, cultura noastră are aspectul, recunosc, foarte pitoresc, al unui iamaroc în care excepţiile monstruoase (în sens etimologic, monstra vocantur quia monstrant) fac deliciul vizitatorului: femeia cu barbă, omul care înghite săbii, uriaşul care scuipă foc, piticul cu testiculele până la glezne ş.a.m.d.. În loc să avem o cultură ecumenică a tuturor valorilor, în care toate formele de relief să aibă parte de recunoaşterea lor valorică, iar piscurile să se înscrie într-o geografie plauzibilă, noi cultivăm, îngrijoraţi şi patrioţi, numai culmile inaccesibile – de parcă recunoaşterea contextului ori a mărimii relative ar scădea nu doar din valoare unei opere, cumva, i-ar ştirbi însuşi statutul ontologic. Fetişizarea geniului a dus şi la antinomia sterilă (şi absurdă) între moralitatea creatorului şi geniul operei sale, cu soluţia tipic românească a justificării oricărei turpitudini (ori a acomodării complice cu ele) prin reverenţa servilă făcută geniului (în care sunt elogiate, de fapt, iraţionalul şi lipsa de obiectivitate a realităţii în care trăim).”

Preluat de la Ciobby

Mircea Eliade – Romanul adolescentului miop

1. „Pe mine mă supără confesiunile. Sunt o slăbiciune. Eu nu înţeleg cum un bărbat poate avea nevoie de sprijinul altuia. Chiar cel mai bun prieten e un duşman în ceasurile grele. Atunci, trebuie să rămâi singur. Trebuie să izbândeşti sau să fii înfrânt, singur.”

2. „Cărţile te silesc să-ţi pierzi inteligent timpul. Şi, totuşi, această pierdere inteligentă nu e mai puţin absurdă, prin faptul că te consumă şi te înstreinează.”

3. „Stiu ca exista un singur suflet,rasfrant in mii de atitudini trecatoare.”

Recenzie Romanul adolescentului miop

Jane Austen – Mândrie şi prejudecată

1. “Orgoliul şi mîndria sînt lucruri diferite, deşi adesea cuvintele sînt folosite ca sinonime. Cineva poate fi mîndru fără a fi orgolios. Mîndria e legată mai mult de părerea noastră despre noi înşine; orgoliul, de ceea ce ne-ar plăcea să gîndească alţii despre noi.”

2.” Chiar daca cei doi parteneri s-ar cunoaste foarte bine inainte de casatorie, sau ar avea firi asemanatoare, faptula cesta nu le-ar creste in nici un fel sansa de a fi fericiti. Asta pentru ca dupa aceeas diferentele dintre ei vor deveni cu atat mai pregnante, si fiecare isi va avea partea sa de suferinta. E bine sa stii cat mai putin cu putinta din defectele persoanei alaturi de care urmeaza sa iti petreci viata.”

3.”Am observat deseori ca resemnarea nu atinge niciodata perfectiunea pe care o are atunci cand fericirea refuzata incepe sa piarda in ochii nostri ceva din valoarea ei.”

Recenzie Mandrie si prejudecata

Jose Saramago – Intermintentele mortii

1. „Nu e de competenta mea sa judec astfel de lucruri, eminenta, faptul de a trai cu propriile mele greseli deja imi da destula bataie de cap.”

2. „filosofia are tot atata nevoie de moarte cat au si religiile, daca filosofam o facem pentru ca stim ca vom muri, asa cum a spus monsieur de montaigne, a filosofa inseamna a sti sa mori.”

3. „Cand e vorba de cuvinte, oricata grija am avea, niciodata nu e suficienta, se razgandesc si ele, mai rau ca oamenii.”

4. „Pentru ca fiecare dintre voi are propria sa moarte, o poarta cu sine intr-un loc secret de cand s-a nascut, ea ii apartine, tu ii apartii.”

5. „Realmente, nu exista nimic pe lume mai gol decat un schelet. In viata umbla de doua ori imbracat, mai intai cu carnea cu care se acopera, apoi, daca nu le-a scos ca sa se scalde, sau pentru activitati mai desfatatoare, cu hainele cu care numitei carni ii place sa se acopere.”

Recenzie Intermitentele mortii

Martin Page – Libelula

1. „Poate că într-un minut sau două, va deschide o carte, un roman de preferinţă, genul acela de roman în care locuiesc fiinţe vii, reanimate din comă de medicina ochilor unei cititoare, unde nu există aer condiţionat şi unde întunericul posedă acel parfum minunat de hârtie tipărită, în care soarele nu mai stă pe cer, ci în cinci litere, s, o, a, r, e. Soare.”

2. „A fi chemat pe nume de un necunoscut îţi dă întotdeauna senzaţia că nu îţi mai aparţii.”

3. „La tablă, fu învăţată cât fac şapte ori şase, că Reykjavik este capitala Mandei, că apa este H2O; în curte, în pauze, învăţă că unul e împotriva tuturor, că moartea este capitala vieţii şi că sudoarea este formula chimică a spaimei.”

4. „Numai cei care au avut întotdeauna totul visează o viaţă aventuroasă şi excepţională, în care totul e scris cu majuscule.”

5. „Gândurile erau ca nişte sticle de alcool cu care încerca să se îmbete. Dar suferea de prea mult timp de această dependenţă, aşa că rămânea cu disperarea trează.”

6. „Există trei atitudini posibile în faţa descoperirii imoralităţii oamenilor: lamentaţia şi disperarea; cinismul şi mizantropia; în sfârşit, a ei, pragmatismul.”

7. „Ura e un mod de a se consola pentru lucrurile pe care nu le vom avea niciodată. Zora nu ura pentru ea, ci pentru ceilalţi, ura oarecum din altruism.”

8. „Artistul e o fiinţă mereu în doliu. în doliu după miile de oameni care cad în fiecare zi victime ale bolii, ale războiului, ale sărăciei? Nu, artistul nu este un umanist. Nu are ce face cu lamentaţiile acestea generoase, bunele sentimente ucid arta mai sigur decât un tigru sfâşiind porcuşorul pa-raplegic. în doliu după el însuşi, pentru că în fiecare zi omul moare câte puţin? Ce banală idee!”

9. „Există fiinţe pe care le asasinezi obligându-le să existe. Uneori, nu trebuie să li se permită oamenilor să fie vii, chiar dacă asta înseamnă să nu trăiască decât din mângâieri ţesute cu partea cea mai tăioasă a aerului.”

Amelie Nothomb – Dictionar Robert de nume proprii

1. „Atitudinea băieţilor faţă de pionierele sutienului era ambiguă: trăgeau cu ochiul la ele, vorbind totodată despre ele cu dispreţ. Este, de altfel, un obicei pe care sexul masculin îl păstrează toată viaţa: el calomniază în gura mare tot ceea ce îi bântuie obsesiile masturbatorii.”

2. „Plectrude îşi spuse că şi asta însemna să te desparţi de copilărie: să nu te mai bucuri de apropierea Crăciunului.”

3. „Fiecare fiinţă are, cu siguranţă, în universul a tot ceea ce a fost scris, o operă care o va transforma în cititor, dacă destinul va favoriza acea întâlnire. Căci, în privinţa cărţilor este încă şi mai adevărat ceea ce spune Platon despre jumătatea iubită şi iubitoare pe care ne-o căutăm, despre acel altul care se află undeva şi pe care trebuie să-l găsim, fiindcă altminteri rămânem neîmpliniţi până în ziua morţii.”

4. „Asasinatul poate fi comparabil cu actul sexual prin aceea că adeseori este urmat de aceeaşi întrebare: ce să faci cu corpul? în cazul actului sexual te poţi mulţumi cu faptul de a pleca. Crima nu permite însă această facilitate. De aceea şi pentru acest motiv constituie o legătură mult mai puternică între fiinţe.”

Recenzie Dictionar Robert de nume proprii

Jan Guillou – Răul

1. „Durerea implica doua lucruri: una e, bineinteles, suferinta, cealalta e frica.”

2. „Avand in vedere ca lui Pierre ii era frica si nici nu-i ura destul de mult – ii dispretuia numai, asa, in dosul ochelarilor – n-avea cum sa se apere impotriva durerii; dimpotriva, frica l-ar face sa simta si mai puternic durerea. In schimb, ura poate domoli durerea pana la limita, pana dispare pur si simplu ca intr-o ceata alba si nu mai simti nimic.”

3. „Violenta isi are lacasul in creier nu in muschi.”

Recenzie Răul

Susanna Kaysen – Tinerete furata

1. „Cand esti trist, simti nevoia sa iti auzi tristetea structurata in muzica.”

2. „Nebunii seamana cu victimele la intamplare. Adeseori, o intreaga familie este nebuna, dar cum nu pot ajunge cu totii la spital, o singura persoana va fi desemnata si va intra la spital. Apoi, in functie de cum se simte restul familiei, persoana respectiva este tinuta in continuare inauntru sau este scoasa afara, pentru a dovedi ceva despre starea de sanatate mintala a familiei.”

3. „Indiferent de cum ii spunem – minte, caracter, suflet – ne place sa consideram ca posedam ceva mult mai grozav decat suma neuronilor nostri si asta ne „insufleteste”.

Recenzie Tinerete furata

Jeanette Winterson – The passion

1. “I was happy but happy is an adult word. you don’t have to ask a child about happy, you see it. they are or they are not. adults talk about being happy because largely they are not. talking about it is the same as trying to catch the wind. much easier to let it blow all over you.”

2. “soldiers and women. that’s how the world is. any other role is temporary. any other role is a gesture.”

3. “we are a philosophical people, conversant with the nature of greed and desire, holding hands with the Devil and God. we would not wish to let go of either. this living bridge is tempting to all and you may lose your soul or find it here.”

4. “you play, you win. you play, you lose. you play.”

5. “what you risk reveals what you value”

6. “hectic stupor. it manifests itself as a compulsion to be forever doing something, however meaningless. the body must move but the mind is blank.”

7. “I didn’t know what hate felt like, not the hate that comes after love. it’s huge and desperate and it longs to be proved wrong. and every day it’s proven right it grows a little more monstrous. if the love was passion, the hate will be obsession.”

8. “she made him possible”

9. “i say i’m in love with her, what does that mean? it means i review my future and my past in the light of this feeling. it is as though i wrote in a foreign language that i am suddenly able to read. wordlessly she explains me to myself; like genius she is ignorant of what she does.”

10. “there is no sense in loving someone you can never wake up to except by chance.”

11. “passion does not take disappointment well.”

12. “the hardship is a man made device, because man cannot exist without passion.”

13. “bridges join but they also separate”

14. “passion is not so much an emotion as a destiny”

15. “when the snow falls, you can almost believe the world is clean again. is every snowflake different? no one knows.”

16. “they say every snowflake is different. if that were true, how could the world go on? how could we ever get up off our knees? how could we ever recover from the wonder of it? by forgetting. we cannot keep in mind too many things. there is only the present and nothing to remember.”

17. “snow doesn’t look cold, it doesn’t look like as though it has any temperature at all. and when it falls and you catch those pieces of nothing in your hands, it seems so unlikely that simple multiplication can make such a difference.”

Contributie: Anka

Jonathan Safran Foer – Extrem de tare si incredibil de aproape

1. “Oh,  well! So many people enter and leave your life! Hundreds and thousands of people! You have to keep the door open so they can come in! But it also means you have to let them go!”

2. “It’s not a horrible world, but it’s filled with horrible people.”

3. “What if the water that came out of the shower was treated with a chemical that responded to a combination of thigs, like your heart-beat, and your body temperature, and your brain waves, so that your skin changed color according to your mood? If you were extremely excited your skin would turn green, and if you were angry you’d turn red obviously, and if you felt like shiitake you’d turn brown, and if you were blue you’d turn blue. Everyone could know what everyone else felt, and we could be more careful with each other, because you’d never want to tell a person whose skin was purple that you’re angry at her for being late, just like you would want to pat a pink person on the back and tell him congratulations.”

4. “You cannot protect yourself from sadness without protecting you from happiness.”

5. “I regret that it takes a life to learn how to live.”

6. “You can’t love anything more than something you miss.”

7. “I wanted to know what he was thinking. Who did he miss? What was he sorry for?”

8. “And then a thought came into my brain that wasn’t like the other thoughts. It was closer to me, and louder. I didn’t know where it came from, or what it meant, or if I loved it or hated it. It opened up like a fist or a flower.”

Contributie: Anka

1. „ Oamenii sunt singurele animale care rosesc, rad, au religie, duc razboaie si se saruta cu buzele. Asa ca, intr-un fel, cu cat te saruti mai mult cu buzele, cu atat esti mai om.”

2. „ Vrea sa stie daca o iubesc, asta e tot ce vor oamenii unii de la altii, nu dragostea in sine, ci doar sa stie ca dragostea e acolo.”

3. „ Nu te poti apara de tristete fara sa te aperi de fericire.”

4. „E tragedia iubirii, cel mai mult iubesti lucrurile de care ti-e dor.”

5. „ Tot ce se naste trebuie sa moara, ceea ce inseamna ca vietile noastre sunt ca zgarie-norii. Fumul se ridica mai repede sau mai incet, dar toti zgarie-norii ard si toti suntem captivi inlauntrul lor.”

Recenzie Extrem de tare si incredibil de aproape

Jose Saramago – Eseu despre orbire

1. „Pe toti dracii, orbirea nu se ia, Nici moartea nu se ia, dar murim cu totii.”

2. ‚Toti avem momente de slabiciune, noroc ca putem plange, plansul e de multe ori o salvare, sunt clipe cand am muri, daca n-am plange.”

3. „Orbirea nu e totuna cu moartea, Da, dar moartea e totuna cu orbirea,”

4. „[…] era patru dupa-amiaza, desi in realitate, ceasului putin ii pasa, merge de la unu la douasprezece, restul sunt ideile oamenilor.”

5. „[…] nu voia totusi sa isi trezeasca sotul si sa-i observe absenta la timp ca s-o intrebe Unde te duci, intrebare pe care probabil barbatii o pun cel mai des nevestelor lor, cealalta este Unde ai fost.”

6. „[…] evident, nu numai glasul sangelui n-are nevoie de ochi, dragostea care se zice ca e oarba, are si ea un cuvant de spus.”

7. „[…] e de necrezut cata puetere are forta animalica a sexului, orbeste mirosul, simtul cel mai delicat, unii teologi chiar afirma, desi nu chiar cu aceste cuvinte, ca pentru a trai rezonabil in infern, cel mai greu de suportat e mirosul de acolo.”

8. „Dar cand e necesar sa ucizi, se intreba mergand spre hol, si isi raspunse tot ea, Cand e deja mort ceea ce e inca viu.”

9. „Ochii, ochii propriu-zisi n-au nici o expresie, nici macar cand au fost smulsi, sunt doua bile inerte, pleoapele, genele si sprancenele trebuie sa se ocupe de diversele elocvente si retorici vizuale, insa faima le revine ochilor.”

10. „[…[ adevarul si greseala sunt numai doua moduri diferite de a intelege relatia noastra cu ceilalti, nu pe cea pe care o avem cu noi insine, in asta nu ne putem increde.”

11. „Asa sunt cuvintele, ascund multe, se unesc unele cu altele, dau impresia ca nu stiu unde vor sa mearga, dar deodata, din pricina a doua sau trei vorbe, sau patru care apar brusc, simple in ele insele, un pronume personal, un adverb, un verb, un adjectiv, si iata ca emotia urca irezistibila la suprafata pielii si a ochilor, straicand masura sentimentelor, uneori nu mai rezista nervii, au indurat multe, au indurat totul, parca purtau o armura, s-ar spune.”

12. „Orbii n-au nevoie de nume, eu sunt vocea pe care o am, restul n-are importanta.”

13. „Nu poti sa stii niciodata dinainte de ce sunt oamenii capabili, e nevoie sa astepti, sa lasi timpul sa lucreze, timpul e cel care porunceste, timpul e partenerul care joaca de cealalta parte a mesei, si are in mana toate cartile din pachet, noua ne revine sa inventam jocurile cu viata, a noastra,”.

Recenzie Eseu despre orbire